Matei de la Cerneevo

Cuviosul Matei de la Cerneevo, egumenul unei mănăstiri din apropierea orașului Șațk, a fost cazac de pe Don și cel dintâi propovăduitor al Ortodoxiei într-⁠un ținut păgân. A murit în 1573, la 5 octombrie (18 octombrie pe stil nou), în vârstă de șaizeci și nouă de ani. Dorind să trăiască precum vechii pustnici, s-⁠a așezat în pădure, lângă satele mordvinilor, păgâni. A învățat limba lor și i-⁠a adunat în jurul său, iar episcopul Leonid al Riazanului l-⁠a binecuvântat să întemeieze o mănăstire. În 1573 a fost tuns monah, hirotonit ieromonah și numit ctitor al mănăstirii Sfântului Nicolae, la optsprezece verste de Șațk, numită și Cerneevski după pădurea deasă din jur.

Propovăduirea

Cazacii de pe Don l-⁠au ajutat să ridice prima biserică, și a botezat aproape treizeci de oameni. Mordvinii s-⁠au răzbunat prin jafuri, i-⁠au ars stupina și au amenințat mănăstirea, iar cuviosul a cerut ajutorul țarului Ivan cel Groaznic. Porunca țarului i-⁠a liniștit, iar bunătatea egumenului i-⁠a câștigat încrederea. Urmașii lui au zidit în secolele XVII-⁠XIX catedrala Sfântului Nicolae, o biserică a Maicii Domnului din Kazan și alte clădiri. Mănăstirea a fost închisă după 1917 și redată Bisericii în octombrie 1991; curând după aceea icoana Sfântului Nicolae a început să miroasă mir.

Este pomenit la 23 iunie, în Soborul sfinților din Riazan, și la 10 august, în Soborul sfinților din Tambov, după stilul nou.