Mihail Voskresenski

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Voskresenski a fost preot al Bisericii Ruse, ucis în 1918 lângă satul Bortsurmanî, în gubernia Simbirsk. S-⁠a născut în 1883 sau 1886 în satul Teplîi Stan, în familia unui pristav de cantonament. În 2000 a fost cuprins în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui este la 27 august după calendarul vechi (9 septembrie după cel nou).

În 1900 a intrat la Seminarul din Nijni Novgorod, pe care l-⁠a absolvit în 1906. În iunie același an a fost numit de episcopul Gurie al Simbirskului și Sîzranului în slujba de citeț la biserica din satul Mitin Vrag. După o jumătate de an, la 24 februarie 1907, a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Iacov al Simbirskului și Sîzranului la biserica Adormirii din satul Bortsurmanî. Din martie 1907 a fost conducător și profesor de religie la școala parohială din Iagodino și la școala de ținut din Bortsurmanî. În același an a fost numit protopop misionar. Din 1915 a fost membru al secției Kurmîș a sfatului școlilor eparhiale. În 1917 a fost ales protopop al raionului întâi al ținutului Kurmîș. A primit brâul preoțesc în 1912 și skufia în 1915. Împreună cu soția, Maria Ivanovna, a avut patru copii: Nikolai, Serghei, Ivan și Liuba.

La începutul lui septembrie 1918 locuitorii orașului Kurmîș au ridicat o răscoală antisovietică. De la Simbirsk a fost trimisă o ceată sub conducerea lui V. I. Garin ca să înăbușe răscoala. Intrând în Bortsurmanî, ostașii roșii au reținut mai mulți localnici, între ei și pe părintele Mihail. Au fost învinuiți că ar fi poruncit să se tragă clopotul, că ar fi simpatizat cu răscoala și că ar fi așteptat ceata lui Kolceak. În sat s-⁠a anunțat că cei reținuți sunt trimiși la Kurmîș pentru judecată. La 9 septembrie, o coloană de arestați, sub pază de ostași roșii înarmați, a pornit într-⁠adevăr spre Kurmîș. Dar la vreo cinci kilometri de sat, la râpa Stepanikha, arestații au fost împușcați. În seara aceleiași zile, cei uciși au fost îngropați de localnici în cimitirul satului Bortsurmanî, iar pe locul împușcării s-⁠a ridicat mai târziu o cruce.

În 2000, prin hotărârea Sinodului arhieresc al Bisericii Ruse, la propunerea eparhiei Nijni Novgorod, a fost cuprins în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.