Mitrofan

Sfântul Sfințit Mucenic Mitrofan a fost episcop de Suzdal și Vladimir și a primit cununa muceniciei la 7 februarie 1238, când mongolo-⁠tătarii au cucerit Vladimirul. Biserica îl cinstește în Soborul sfinților din Vladimir.

Cronica lui Laurențiu arată că în 1226 egumenul Mitrofan a fost pus episcop de Suzdal și Vladimir. În februarie 1238 mongolii au pustiit nord-⁠estul Rusiei și au ajuns la Vladimir la 3 februarie, cu o săptămână înainte de lăsatul secului. Marele cneaz Gheorghe (Iuri) Vsevolodovici plecase la râul Sit cu oastea; în oraș rămăseseră fiii lui Vsevolod și Mstislav, iar voievod era Petru Oslediukovici. Văzând că nu mai pot fi salvați, vladimirenii au mărturisit și au luat Sfintele Taine, iar mulți s-⁠au călugărit.

În ziua de 7 februarie, când episcopul a văzut că orașul va cădea, a intrat în catedrala Adormirii și i-⁠a tuns pe toți cei de față în îngerescul chip. Episcopul, marea cneaghină Agafia, fiica ei Teodora, nurorile Maria și Hristina, nepoții și multe alte familii s-⁠au închis în cor, în catedrală. Tătarii au aflat de ușa tainică, n-⁠au putut intra și au încercat să convingă prin dezmierdări și amenințări; auzind rugăciunea sfântului, cei dinăuntru au hotărât să sufere moartea. Tătarii au umplut biserica cu vreascuri și i-⁠au dat foc, iar episcopul Mitrofan, marea cneaghină, fiica ei și nurorile și-⁠au dat sufletele cu rugăciunea pe buze. Cu prilejul morții, se spune că episcopul a rostit: „Doamne Dumnezeule al puterilor… primește cu pace sufletele slujitorilor Tăi”.

După plecarea tătarilor, Iaroslav Vsevolodovici, fratele marelui cneaz, a pus să fie îngropate cu plâns trupurile creștinilor.

Se pomenește la 7 februarie, ziua mucenicirii, și în Soborul sfinților din Vladimir, la 23 iunie (stil vechi).