Nichifor de la Midichion

Sfântul Cuvios Nichifor de la Midichion a fost egumen al mănăstirii Midichion din Bitinia și apărător al sfintelor icoane, mort în anul 813.

S-⁠a născut în 755 la Constantinopol, într-⁠o familie bogată a unui înalt dregător. Tatăl se numea Andrei, iar mama Fota. Împreună cu frații săi, Teodor, mai mare, și Grigorie, mai mic, a primit o bună educație. În vremea luptei împotriva icoanelor a apărat cinstirea sfintelor icoane.

În anul 780 s-⁠a retras în munții Bitiniei, la mănăstirea Iraclion din Kios, unde a trăit ascetic și a primit monahismul. La îndemnul egumenului Iosif, a mers apoi la vest de ținutul Catavolo, unde avea moșia familiei, și a întemeiat acolo o mănăstire închinată Maicii Domnului. Numărul monahilor a crescut, așa că Nichifor a cumpărat un loc la Midiki, numit „locul trifoiului”, lângă Triglia, și a ridicat Mănăstirea Midichion, închinată Sfântului Sergiu. În 787 Patriarhul Tarasie l-⁠a chemat să ia parte la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, iar în actele Sinodului stă iscălitura „Nichifor, egumen al Sfântului Sergiu de la Midichion”. În vremea împăratului Constantin al VI-⁠lea și a Irinei Atenianca, mănăstirea a devenit loc de pelerinaj, iar egumenul s-⁠a bucurat de prețuirea tuturor.

La începutul veacului al IX-⁠lea l-⁠a primit ca ucenic pe Nichita, care i-⁠a propus, din pricina slăbirii sănătății, să meargă la tratament la Constantinopol. Dar pe insula Halki din Propontida cuviosul s-⁠a săvârșit la 4 mai 813. Moaștele lui au fost aduse la mănăstirea Midichion. Viața lui a fost scrisă de un monah necunoscut, contemporan cu Nichita de la Midichion, între 824 și 840. Alt scurt sinaxar spune că ar fi fost alungat din mănăstire în 814, în vremea reînnoirii luptei împotriva icoanelor sub Leon Armeanul, și că ar fi murit în temniță după multe lipsuri.

Pomenirea lui se face la 17 mai, după stilul nou. Pagina Azbyka arată că el nu este trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.