Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Nicolae Dunaev

Cleric mucenicit pentru credința în Hristos în 1937, în timpul persecuției sovietice.

Prăznuire
14 noiembriestil vechi 27 noiembrie
Adormit
1937secolul XX

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Dunaev a fost preot la Pereslavl-⁠Zalesski și a fost împușcat la Iaroslavl la 27 noiembrie 1937.

S-⁠a născut la 30 noiembrie 1878, în satul Zimenki din ținutul Kovrov, gubernia Vladimir. A terminat seminarul și a fost hirotonit preot. Din 1901 a fost duhovnicul mănăstirii de maici Feodorovski din Pereslavl-⁠Zalesski. În 1920 familia lui, cu trei copii, a fost deposedată de drepturi, în 1924 a fost reabilitată, dar a rămas cu un impozit mare. După închiderea mănăstirii, din 1923 a slujit la biserica de cimitir din oraș, iar din 1929 la biserica Acoperământului Maicii Domnului. Era un om modest, binevoitor și deschis, respectat de învățătorii orașului, el însuși învățător mulți ani, și avea trecere între enoriași.

La 23 ianuarie 1930 s-⁠a deschis un dosar penal cu douăzeci de acuzați, între care și el, ca membru al Societății de luminare din Pereslavl, învinuită de activitate antisovietică. În anul anchetei a fost interogat de două ori și a descris societatea ca fiind cu totul apolitică, cu „scopuri religios-⁠morale și de luminare”. La 2 noiembrie 1930 a fost arestat, iar la 28 februarie 1931 a fost condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord. După surghiun nu a mai putut sluji, iar casa îi fusese vândută. A locuit în Feodorovskaia Sloboda, unde era cunoscut și iubit; oamenii îl ajutau, iar el nu se ferea de muncă: mergea cu țăranii la cosit, pescuia, culegea ciuperci, iar iarna stătea la diverse rude.

La 25 octombrie 1937 a fost din nou arestat, învinuit de „participare la o organizație contrarevoluționară”. La interogatoriu i s-⁠a cerut să-⁠și recunoască participarea la o organizație biserico-⁠monarhistă condusă de protopopul Leonid Gilleariovski din Uglici, dar nu a făcut-⁠o. La 25 noiembrie 1937 o troică NKVD a regiunii Iaroslavl l-⁠a condamnat la moarte, iar la 27 noiembrie a fost împușcat la Iaroslavl. Soției, Maria Ivanovna, i s-⁠a spus că a fost condamnat la zece ani fără drept de corespondență, iar în 1947 i s-⁠a comunicat că ar fi în viață. La cererea ei, în 1956 dosarul a fost verificat și s-⁠a stabilit că acuzația se baza pe mărturii false. A fost reabilitat la 20 februarie 1958 și numărat între sfinți în august 2000.

Este pomenit la 27 noiembrie, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.

Prăznuiți în aceeași zi 14 noiembrie