Nicolae Leisman

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Leisman s-⁠a născut la 13 iunie 1902 la Tallinn, fiul unui paracliser și învățător, Aleksei Leisman; unchiul său a fost episcopul Nicolae al Pecerilor. A urmat școala duhovnicească și seminarul din Riga. În anii 1918-1919 a luptat ca voluntar în războiul de independență al Estoniei. A fost hirotonit diacon la 9 aprilie 1933 și preot la 14 aprilie, de mitropolitul Alexandru, la Tallinn.

A slujit între 1933 și 1935 la Kilingi, apoi, din 1935, la parohiile Sfântul Vasile cel Mare din Seli-⁠Tõstamaa și Sfântul Arsenie din Kastna. La 14 iunie 1941 a fost arestat de NKVD în satul Vihakse, pe baza unor acuzații false; au fost luați și soția lui, Marta, și fiul, Jüri. A murit la 19 mai 1943 în lagărul Sevurallag din regiunea Sverdlovsk.

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a hotărât la 22 februarie 2012, la propunerea Bisericii Ortodoxe a Estoniei, canonizarea a unsprezece clerici și mireni care au suferit pentru credință în primii ani ai ocupației sovietice: cinci preoți, doi diaconi, o preoteasă și trei mireni. Hotărârea a fost citită la 17 mai 2012 în catedrala Schimbarea la Față din Tallinn. Pomenirea lor se face la 14 iunie, în amintirea deportărilor din 1941. Sursele păstrează destul de puține amănunte despre soarta fiecăruia: unii au fost executați, alții au murit în închisoare sau în lagăre.