Nicolae Mezențev

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Mezențev a fost protoiereu la Simferopol, în Crimeea, și a fost împușcat în februarie 1938.

Viața

S-⁠a născut la 8 septembrie 1863, în satul Krasnaia Slobodka din ținutul Trubcevsk, gubernia Oriol, în familia citețului Dimitrie Mezențev. A rămas orfan de mamă la cinci ani, de tată la doisprezece, și a primit educația teologică pe cheltuiala statului, apoi a fost numit profesor la seminarul din Tauris. Episcopul Martinian (Muratovski) al Taurisului și Simferopolului l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit duhovnic al seminarului. În 1903 a fost mutat la biserica Nașterii Maicii Domnului de la spitalul Taranov-⁠Belozerov din Simferopol și numit învățător de religie la gimnaziul de fete; mai târziu a fost ridicat la rangul de protoiereu.

La Simferopol a întâmpinat revoluția, domnia generalului Wrangel, ultimele lupte dintre albi și roșii și plecarea Armatei Voluntare. Un fiu al său era ofițer în armata lui Wrangel, dar după evacuare a rămas cu un grup de ofițeri la Simferopol; părintele Nicolae i-⁠a ajutat să se ascundă în podul casei unei fiice duhovnicești. Când rămânerea lor a devenit primejdioasă, ei au hotărât să meargă spre mare la Sevastopol, iar el i-⁠a binecuvântat; s-⁠au despărțit pentru totdeauna. Ajunși la Sevastopol, au fost arestați și împușcați.

Prigoana

În martie 1922, la confiscarea odoarelor, o femeie a tras clopotele de alarmă, biserica s-⁠a umplut de oameni, dar asta nu a împiedicat comisia să termine; preotul, citețul și femeia au fost arestați. Între 5 noiembrie și 1 decembrie 1922 a avut loc la Simferopol un proces public în care au fost acuzați arhiepiscopul Nicodim (Krotkov) al Taurisului și aproape tot clerul eparhiei; între ei și părintele Nicolae, care nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost condamnat la trei ani și trimis în închisoarea din Nijnîi Novgorod, dar după nouă luni toți cei condamnați au fost eliberați. Întors la Simferopol, a slujit la catedrala Sfinților Petru și Pavel, apoi, când renovaționiștii au pus mâna pe ea, la biserica greacă Sfânta Treime.

În 1933 a fost arestat sub învinuirea că ar fi ascuns obiecte de preț ale catedralei și, după câteva luni de anchetă, a fost condamnat la o amendă. Între timp biserica Sfânta Treime fusese închisă, iar enoriașii, între care mulți supuși greci, au cerut redeschiderea prin misiunea greacă din Moscova, pe care părintele Nicolae i-⁠a ajutat cu cereri către autorități și sfaturi. Autoritățile au cedat, și în 1934 biserica a fost redeschisă, cu un preot grec de optzeci și cinci de ani ca rector, iar părintele Nicolae ca ajutor al lui: făcea slujbe, citea și cânta pe strană.

La 15 decembrie 1937 a fost arestat sub învinuirea că ascunsese odoare bisericești, că îl ajutase să se ascundă pe fiul său, ofițer alb, și că sprijinise obștea greacă în demersurile ei de redeschidere a bisericii, „ațâțând astfel populația împotriva puterii”, și că, știind de organizația contrarevoluționară naționalistă greacă, nu o declarase. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Doi martori mincinoși, unul coleg de celulă și celălalt membru al „douăzecimii”, au iscălit procesele-⁠verbale. La 14 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar el a fost împușcat.

Este pomenit la 14 februarie, la 2 decembrie, în soborul noilor mucenici și mărturisitori din mitropolia Crimeea, la 28 decembrie, în soborul sfinților din Crimeea, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.