Nicolae Rein

Sfântul Mucenic Nicolae Rein a fost un mirean, om de știință, împușcat la Butovo la 21 octombrie 1937 împreună cu arhiepiscopul Dimitrie (Dobroserdov) și cu alți mucenici.

Nicolae Rein

S-⁠a născut la 21 ianuarie 1892, în satul Sosnovka din ținutul Morșansk, gubernia Tambov, în familia cetățeanului de onoare ereditar Alexandru Rein. Alexandru Rein fusese prin naștere supus prusac, venit în Rusia ca administrator de moșie, dar în 1903 primise cetățenia rusă. Nicolae a absolvit în 1911 gimnaziul Kreiman și în 1918 institutul agricol. Între 1920 și 1930 a lucrat ca cercetător la Academia Timiriazev din Moscova, iar de atunci până la arestare la institutul de legumicultură. În vremea prigoanei a găzduit în casa lui pe ieromonahul athonit Ilarion (Gromov) și l-⁠a sprijinit material. La interogatoriu a recunoscut că a putut vorbi despre prigoana religiei, dar a tăgăduit că ar fi răspândit zvonuri provocatoare; a spus că în casa lui și a cunoscuților s-⁠au făcut slujbe cu prilejul unor rânduieli, ca înmormântări și molitfe de sărbătoare, dar nu slujbe tainice. Despre puterea sovietică a spus că o socotește legitimă, dar că ea nu ține seama de concepția credincioșilor și luptă cu religia și Biserica ca și cu organizații contrarevoluționare.

Cei cu care a pătimit

Arhiepiscopul Dimitrie (în lume Ioan Ivanovici Dobroserdov) s-⁠a născut la 22 ianuarie 1864 în satul Pahotnîi Ugol din gubernia Tambov, într-⁠o familie de preot, a terminat seminarul din Tambov în 1885, a fost învățător, preot, apoi, după moartea soției și a copiilor, a făcut Academia teologică din Moscova (1898), a fost învățător de religie la gimnaziu și, la sfatul mitropolitului Vladimir, a fost tuns monah în 1908. În 1914 a fost hirotonit episcop de Mojaisk, iar în 1921 a fost numit episcop de Stavropol. Odată cu el au fost arestați arhimandritul Ambrozie (Astahov), născut în 1860 într-⁠o familie țărănească, nevoitor în mănăstire până la închiderea ei în 1925, apoi duhovnic al maicilor din Moscova; egumenul Pahomie (Turkevici); diaconul Ioan Hrenov; călugărul Varlaam (Efimov); monahia Tatiana (Besfamilnaia); și mirenii Maria Volnuhina și Nadejda Ajgherevici. Maria Nikolaevna Volnuhina, născută la 3 martie 1876 la Moscova într-⁠o familie de negustor, soția unui fabricant, rămăsese văduvă curând după revoluție, avuse averea naționalizată în 1927, fusese condamnată în 1932 la trei ani de surghiun la Kotlas, de unde plecase curând, rătăcind fără loc statornic, și era cinstită de credincioși pentru viața de nevoință și înainte-⁠vedere. Nadejda Ajgherevici, om cu credință adâncă, primise binecuvântare să se facă monahie, dar nu apucase să se călugărească; nu avea casă și trăia la maicile din mănăstirile închise ale Moscovei. La anchetă a spus că trăiește fără ocupație, rătăcind și cerșind, a recunoscut că a ajutat cu bani pe cei arestați și a spus că puterea sovietică arestează oameni nevinovați.

La 17 octombrie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat pe toți la moarte. La 21 octombrie arhiepiscopul Dimitrie, arhimandritul Ambrozie, egumenul Pahomie, diaconul Ioan Hrenov, monahia Tatiana și mirenii Nicolae Rein, Maria Volnuhina și Nadejda Ajgherevici au fost împușcați la Butovo și îngropați în groapa comună necunoscută.

Este pomenit la 21 octombrie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.