Nicolae Riurikov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Riurikov (Nicolae Vladimirovici Riurikov) a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la 5 aprilie 1884 în satul Oselki, ținutul Makariev, gubernia Nijni Novgorod, în familia unui preot, și mort la 18 iunie 1943 în lagărul Lokcimlag, din Republica Komi. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 6 octombrie 2006, la prezentarea eparhiei Ioșkar-⁠Ola. Este pomenit la 5 iunie, după calendarul vechi (18 iunie), ziua morții lui.

Familia și slujirea

Era fiul preotului Vladimir Alexandrovici Riurikov și al soției lui, Maria Grigorievna. Neamul Riurikov ținea de starea preoțească: bunicul, Alexandru Petrovici, era și el preot și avea învățătură bună. În 1905 a terminat seminarul din Nijni Novgorod și a început să predea Legea lui Dumnezeu la școala zemstvei din Oselki, în 1906 și 1907 la școala parohială din satul vecin Liapuny, apoi la școli parohiale ale eparhiei: la Pavlovo (1907 și 1908) și la cea Schimbării la Față de la biserica cimitirului din Kanavino (între 1908 și 1910). La 15 septembrie 1910 episcopul Ioachim (Levițki) l-⁠a numit al doilea preot la mănăstirea de maici Makariev Jeltovodski, iar hirotonia a săvârșit-⁠o la 22 octombrie 1910 episcopul Ghenadie (Tuberozov) al Balahnei, vicar al eparhiei. La 23 august 1911 părintele Nicolae a fost mutat la catedrala Sfânta Treime din Gorbatov, iar la 6 septembrie 1917 a fost numit paroh al ei.

Între 1911 și 1917 a predat Legea lui Dumnezeu la școala de fete, la școala cu două clase, la școala parohială de băieți și la gimnaziul de băieți din Gorbatov. Din 1915 a fost vistiernic al secției locale a consiliului școlilor eparhiale. Din 3 februarie 1916 a fost secretar al secției Gorbatov a Societății pentru ocrotirea refugiaților. A primit epigonatul (1912), scufia (1916) și camilafca (1919), precum și o medalie la 25 de ani ai școlilor parohiale (1911) și semne și medalii la 300 de ani ai dinastiei Romanov (1913). A purtat scrisori cu episcopul de Lîskovo, Alexandru (Șciukin).

Prigoana

Ca toți slujitorii bisericii, a fost în anii 1920 lipsit de dreptul de vot. La 29 iulie 1927 a fost arestat de OGPU din Nijni Novgorod, sub învinuirea de agitație contrarevoluționară împotriva puterii sovietice. Împotriva lui au depus mărturie un preot, un diacon și un psalt care slujeau cu el la catedrală. A fost ținut în închisoarea dinăuntru a OGPU din Nijni Novgorod, a fost interogat la 29 iulie și la 8 și 9 august 1927 și a tăgăduit învinuirile. Prin hotărârea Consfătuirii speciale din 4 noiembrie 1927 a fost osândit la trei ani de surghiun, pe care i-⁠a ispășit, împreună cu soția, Olga Gheorghievna, în raionul Priangarsk, ținutul Kansk, din Siberia de Răsărit. După ce a fost eliberat, trei ani a fost surghiunit administrativ, la Kozmodemeansk. Din ianuarie 1934 a slujit la biserica icoanei Maicii Domnului de la Vladimir din satul Vladimirskoe și la 7 aprilie 1934 a primit de la stat înregistrarea oficială a acestei parohii. În 1936 a primit palița.

La 29 septembrie 1937 a fost arestat, sub învinuirea de agitație contrarevoluționară, și închis în temnița din Kozmodemeansk. La singurul interogatoriu, din 30 septembrie 1937, nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 8 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani. La 25 octombrie 1937 a ajuns la Lokcimlag, în Republica Komi. A murit la 18 iunie 1943 în infirmeria Pezmog a lagărului, de paralizie a inimii, și a fost îngropat în mormântul necunoscut „5 G” din cimitirul de acolo. În 1910 se căsătorise cu fiica unui preot, Olga Gheorghievna Lavrova, și au avut patru copii, trei fiice și un fiu. La 6 octombrie 2006, prin hotărârea Preafericitului Patriarh și a Sfântului Sinod, la prezentarea eparhiei Ioșkar-⁠Ola, Nicolae Riurikov a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei.