Nifont Vîblov

Sfântul Cuvios Mucenic Nifont Vîblov a fost ieromonah într-⁠un sat din gubernia Saratov și a murit în închisoarea din Sîzran la 30 august 1931, în urma arestării sale de către OGPU.

Începuturile

S-⁠a născut în 1882, în orașul Ieisk, în familia unui țăran sărac, Grigore Vîblov. La zece ani a fost dat la școala rurală cu două clase, pe care a absolvit-⁠o în 1894, apoi și-⁠a ajutat tatăl la gospodărie. Tatăl a murit când avea șaptesprezece ani, iar el a rămas să gospodărească împreună cu fratele mai mic. În 1913 a plecat în satul Podlesnoe, din ținutul Hvalînsk, la ieromonahul Antonie (Vinnikov), misionar cunoscut în acele locuri, care conducea o școală misionară. Întărit în hotărârea de a păși pe o cale nouă, a intrat în mănăstirea de călugări din Hvalînsk, unde a fost tuns în monahism cu numele Nifont și hirotonit ieromonah. În 1925 episcopul de Volsk l-⁠a rânduit la biserica din satul Berezovîi Hutor, unde a slujit până în ziua arestării.

Arestarea și moartea

La 28 decembrie 1930 secția locală a OGPU, care urmărea închiderea tuturor bisericilor din raion, a trimis doi milițieni să-⁠l aresteze. Aceștia l-⁠au găsit slujind, iar vestea arestării se răspândise în tot satul. După Liturghie, părintele Nifont a făcut o slujbă de înmormântare și a petrecut sicriul la cimitir. Ajunși acasă, el și ieromonahul Antonie, duhovnicul său, venit în vizită, au fost percheziționați și urcați într-⁠o căruță. În jur se adunaseră vreo patruzeci de oameni, mai ales femei, care cereau eliberarea păstorilor. Milițienii au scos armele, au luat numele celor mai înfocați și au chemat întăriri, așa încât credincioșii s-⁠au retras, iar preoții au fost duși la închisoarea din Sîzran.

OGPU nu a putut formula nicio acuzație concretă. Un anchetator a scris doar că ar fi avut legături cu chiaburii, pentru că i se aduceau pâine și lapte. La interogatoriu ieromonahul Nifont nu s-⁠a recunoscut vinovat și a spus că îl cunoaște pe Antonie din tinerețe, de la mănăstirea din Hvalînsk, și că mergea la el să se spovedească. A trecut la Domnul la 30 august 1931, pe la nouă și jumătate dimineața, în închisoarea din Sîzran.

Este pomenit la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și în soborurile sfinților din Ivanovo, Samara și Saratov, după stilul nou.