Olga Jilțova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Olga Jilțova a fost soră începătoare în satul Goretovo, din gubernia Riazan, și a fost împușcată la Butovo la 14 martie 1938, împreună cu Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia Arhipova și cu Sfântul Mucenic Vasile Arhipov.

Cele trei mucenice și mucenicul

Evdochia s-⁠a născut în 1886 în satul Goretovo din ținutul Luhoviți, în familia țăranului Serghei Arhipov. În 1902 a intrat soră începătoare la vechea Mănăstire Kazanskaia din Riazan, unde trăiau peste trei sute cincizeci de maici; în 1909 a primit rasofor. În 1919 mănăstirea a fost închisă și ea s-⁠a întors la părinți și nepoți, în Goretovo. În 1935 a fost aleasă starostea bisericii. Atunci președintele sovietului sătesc a vestit pe credincioși că trebuie să repare biserica, altfel va fi închisă. În 1936, în casa starostei, consiliul bisericii a hotărât să strângă fonduri, iar Evdochia, tuturor celor ce veneau să cumpere lumânări sau prescuri, le spunea că trebuie strânși bani pentru reparații. Oamenii dădeau cât puteau, spuneau și altora, și așa s-⁠a strâns încet-⁠încet suma de patru mii de ruble, iar biserica a fost reparată.

Olga s-⁠a născut în 1887 tot în Goretovo, în familia țăranului Egor Jilțov. La optsprezece ani a intrat soră începătoare la Mănăstirea Kazanskaia din Riazan. După închiderea mănăstirii s-⁠a întors acasă și a trăit doar cu mama ei. Când s-⁠a ivit primejdia închiderii bisericii, Olga a mers la unii credincioși să-⁠i îndemne să nu uite casa lui Dumnezeu și să ajute după putință la reparații, căci altfel biserica ar putea fi închisă și nu vor avea unde să se roage.

Vasile s-⁠a născut la 26 iulie 1876 în Goretovo, în familia țăranului Maxim Arhipov. A terminat școala parohială; în anii 1916-1917 a slujit în armată ca soldat. Întors în sat, a fost țăran, iar când a început colectivizarea s-⁠a înscris în colhoz. A cântat câțiva ani pe strană și în 1937 a început să împlinească îndatoririle de citeț.

Arestarea

În toamna lui 1937 un lucrător NKVD a venit la Goretovo la secretarul organizației locale a Komsomolului și, chemând-⁠o pe starostea Evdochia, i-⁠a cerut o listă cu preotul, citețul și membrii consiliului bisericii. A luat lista și a plecat. După o vreme, șeful secției raionale Luhoviți a NKVD a primit un denunț, potrivit căruia în Goretovo, la Evdochia Arhipova, ar fi avut loc o „conferință conspirativă a slujitorilor cultului”, de la nouă dimineața până la patru după-⁠amiază, cu ușile încuiate și ferestrele acoperite. La 15 februarie 1938 lucrători ai NKVD l-⁠au rugat pe vecinul Evdochiei să bată la ușa ei; el a consimțit, ea i-⁠a deschis ca unui vecin și a fost arestată. La 26 februarie au fost arestați Olga și Vasile. La interogatoriu, Olga a răspuns că nu a atras sătenii în grupul credincioșilor, nu a agitat împotriva împrumuturilor statului și nu a strâns bani, iar pe Vasile anchetatorul l-⁠a acuzat că, drept citeț, ar fi făcut agitație printre colhoznici să intre în grupul credincioșilor, că ar fi spus că puterea sovietică ne-⁠a fost dată ca pedeapsă și că ar fi agitat împotriva constituției, zicând că există constituție, dar în fapt se prigonește Biserica Ortodoxă. Vasile a răspuns: „Nu, nu am făcut agitație, nu am luptat împotriva constituției și nu am făcut agitație împotriva puterii sovietice. Nu mă recunosc vinovat.” Secretarul comitetului raional al Komsomolului, Skotnikov, a spus ca martor că la 22 noiembrie în locuința monahiei Arhipova s-⁠ar fi ținut o adunare ilegală a popilor și monahiilor din Goretovo, în care „toată gloata popilor duce între colhoznici lucrare contrarevoluționară” și că fosta monahie, acum starostea Evdochia Arhipova, sub conducerea popii, strânsese bani pentru reparația capitală a bisericii.

În aceeași zi, 26 februarie 1938, ancheta s-⁠a încheiat, iar la 8 martie troica NKVD le-⁠a condamnat la moarte pe surorile începătoare Evdochia Arhipova și Olga Jilțova și pe citețul Vasile Arhipov. După sentință au fost duși la Taganka, în Moscova, unde la 13 martie fotograful închisorii i-⁠a fotografiat, ca să poată fi comparați cu cei scoși la execuție, între mulțimea celor osândiți. Au fost împușcați la 14 martie 1938 și îngropați în groapa comună necunoscută de la Butovo.

Sunt pomeniți la 14 martie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, la 23 iunie, în soborul sfinților din Riazan, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.