Onufrie de Romanov

Sfântul Fericit Onufrie de Romanov a fost un nebun pentru Hristos din orașul Romanov (azi Tutaev), în gubernia Iaroslavl, mort la 2 (15) septembrie 1669.

Viața

Istoria nu păstrează date despre nașterea, patria și neamul lui. Probabil luând pildă de la ocrotitorul său ceresc, Onufrie cel Mare, a lăsat într-⁠o zi viața lumească și s-⁠a nevoit, ca nebunii pentru Hristos Andrei al Constantinopolului și Vasile al Moscovei, între oameni ca în pustie, în sărăcie, foame și frig, răbdând batjocurile și umilințele locuitorilor vechiului oraș Romanov. Unii cercetători socotesc că s-⁠a născut la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și a luat nevoința nebuniei cu puțin înainte de evenimentele Vremii Tulburărilor. Ca toți locuitorii Romanovului, a trăit în 1609 arderea și ocuparea orașului de către o ceată polono-⁠lituaniană, privind cum orășenii fugeau înspăimântați și lăsau casele, bisericile și principala sfințenie a Romanovului, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan.

Prima amintire din letopiseț despre faptele lui se păstrează într-⁠un fragment din „Povestirea despre icoana Maicii Domnului de la Smolensk” și se referă la anul 1626. Trăia atunci în Romanov un negustor, Samson, poreclit „Bogomol”, om evlavios și iubitor de străini, care nu lipsea de la vecernie și utrenie, avea cinci fii și o gospodărie mare. Gândindu-⁠se să-⁠și lărgească negoțul, începuse să ridice o casă nouă mare. Într-⁠o seară târzie, pe când toți în casă dormeau și el își făcea rugăciunea de seară, i s-⁠a arătat în vedenie chipul Maicii Domnului într-⁠un „pom cu multe frunze” și înaintea chipului o cădelniță arzând. Uimit, Samson a petrecut noaptea fără somn, iar spre dimineață, când s-⁠a auzit primul clopot, a venit în curtea lui Samson nebunul local Onufrie și, tâlcuind arătarea, i-⁠a prezis multe necazuri, „iar tuturor casnicilor lui, monahismul”. După mulți ani proorocia fericitului Onufrie s-⁠a împlinit: afacerile lui Samson au ajuns la desăvârșită decădere, iar ultima lui avere a fost jefuită; după multe batjocuri și ocări, a murit în Romanov la șapte ani după vedenia chipului Maicii Domnului. În acest timp soția și toți fiii au primit monahismul. Cel mare, Ioil, ajuns egumen la Tolga, din descoperire a întemeiat pe malul stâng al Volgăi, în fața Iaroslavlului, Mănăstirea Smolenskaia de pe Bor (1642). Al doilea fiu, Gordian, egumen la Tolga și apoi al noii mănăstiri Smolensk (din 1659), a fost letopiseț și ziditor de biserici. Se pare că și ceilalți trei frați, Achila, Samson și Macarie, au primit monahismul acolo, iar mama, monahia Leonila, și-⁠a aflat odihna. După zece ani de la moarte, trupul lui Samson a fost mutat de fiul lui Ioil la Mănăstirea Smolensk, iar peste alți douăzeci de ani (cam 1663) Samson s-⁠a arătat în duh, stând în mijlocul bisericii la utrenie și cântând cu toți cântarea Născătoarei de Dumnezeu. Așa s-⁠a împlinit proorocia fericitului Onufrie.

Moartea și cinstirea

Fericitul Onufrie s-⁠a mutat la Domnul, după o viață lungă, plină de necazuri și nevoințe duhovnicești, la 2 (15) septembrie 1669 și a fost îngropat pe malul stâng al Volgăi, la biserica de lemn a Schimbării la Față a mănăstirii de fete Kazanskaia. Potrivit locuitorilor, a fost om cu viață plăcută lui Dumnezeu și înfrânat, de aceea era în mare cinste. Un alt locuitor al Romanovului, Savva Andreevici Timanov, la peste nouăzeci de ani, își amintea în 1739: purta crucea cinstită pe el, se ruga mereu, umbla neîncetat, iarna și vara într-⁠o haină lungă subțire, desculț; uneori se încălzea la cuptorul mare din biserica de piatră a Învierii, alteori intra în cârciuma din piață să se încălzească și spunea: „Am degerat de tot.” În 1712, cu binecuvântarea episcopului Dosoftei al Rostovului și Iaroslavlului, locuitorii Romanovului au ridicat în locul vechiului mormânt o capelă mare de piatră. În capelă se aflau o raclă de lemn și o scobitură în podea, de unde cei veniți luau nisip de pe mormânt. Același Savva povestea că, pe când s-⁠a căsătorit, soția lui s-⁠a îmbolnăvit mult timp de o boală „lăuntrică mare”; ea a cerut preotului un parastas la mormântul fericitului, apoi a luat nisip din raclă și l-⁠a băut cu apă, și boala a părăsit-⁠o. Au fost și alte vindecări. În 1739 Sfântul Sinod a cerut, printr-⁠un ucaz, informații despre cinstirea lui Onufrie în Romanov, iar din 1649 se păstrează documente care adeveresc cinstirea lui și minunile.

În mijlocul veacului al XVIII-⁠lea biserica de lemn dărăpănată a fost desfăcută, apoi și capela de piatră. Biserica a funcționat o vreme, până în 1931, când a fost închisă, iar clădirea dată unei fabrici de bere. Mormântul fericitului Onufrie a fost dărâmat, iar podeaua turnată cu beton. Biserica a fost redată eparhiei Iaroslavl la 12 noiembrie 1997. În 1964, la inițiativa arhiepiscopului Nicodim (Rotov), s-⁠a hotărât sărbătorirea soborului sfinților din Rostov și Iaroslavl, iar în el a intrat și fericitul Onufrie. Pe o icoană purtată a Maicii Domnului de la Smolensk, păstrată la muzeul din Iaroslavl, apare viziunea lui Samson.

Pomenirea lui se face la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 25 iunie, și la 2 (15) septembrie, după stilul nou.