Onufrie din Koronisia

Cuviosul Onufrie din Koronisia a fost un monah smerit al Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului din insula Koronisia, în Arta, mort probabil în secolul al XVII-⁠lea sau al XVIII-⁠lea, după unii în jurul anului 1780. Este pomenit la 12 iunie împreună cu Sfântul Onufrie cel Mare al Egiptului și cinstit local ca singurul ocrotitor al insulei; nu are o canonizare cunoscută.

Se știe puțin despre el, doar ce păstrează tradiția locuitorilor din Koronisia, insulă a Mitropoliei Nicopolei. Era cucernic și smerit, și monah la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului. Smerenia lui era atât de mare încât ceilalți monahi, neînțelegându-⁠i sfințenia, râdeau de el. Două minuni au schimbat părerea lor. Mai întâi, ceilalți monahi l-⁠au lăsat în glumă pe o insulă mică, Vuvala, unde adunau lemne, iar el, după rugăciune, și-⁠a aruncat rasa pe mare și a străbătut apa pe ea, ca pe o barcă, până la mănăstire. Apoi, după rugăciune, a căpătat o barbă care îi ajungea la pământ, deși era fără barbă, ca să semene cu patronul său, Sfântul Onufrie al Egiptului.

Nu se știe exact când a murit. Pe mormântul lui s-⁠a zidit o bisericuță în cinstea lui, un paraclis mic, boltit, aflat lângă biserica veche a Maicii Domnului, cu zugrăveli din vremea stăpânirii turcești. Acolo se păstrează moaștele lui. Lângă biserică este o fântână săpată în stâncă de sfânt, din care insulenii își iau apă și azi. Cântările Bisericii îl laudă pentru haina pe care a făcut-⁠o corabie și pentru ostenelile ascetice prin care a sfințit pământul Koronisiei.