Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Pahomie Kedrov

Arhiepiscopul Cernigovului

Arhiepiscop al Cernigovului, ucis pentru credință în 1937, numărat între noii mucenici ai Rusiei.

Prăznuire
15 maistil vechi 28 mai
Adormit
1937secolul XX
Locul
Chernigov

Viața

Pahomie Kedrov (Petru Petrovici Kedrov) a fost arhiepiscop al Cernigovului, născut la 30 iulie 1876 la Iaransk, în gubernia Viatka, și mort în 1937 după ani de închisoare și exil sub regimul sovietic. Face parte dintre noii mucenici ai Rusiei; Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a proslăvit în 1981.

S-⁠a născut în familia unui preot și era fratele mai mare al ieromartirului Averchie (Polikarp Kedrov, 1879 până în 1937). Era smerit, blând și iubea mult Biserica. A absolvit Seminarul din Viatka (1896) și Academia Teologică din Kazan (1900). Se spune că, voind să împlinească la propriu cuvântul Domnului despre ochiul care smintește, a încercat într-⁠o noapte să-⁠și ardă un ochi cu o lumânare; sursele povestesc întâmplarea în două feluri. A primit tunderea în monahism în 1898, a fost hirotonit ieromonah în 1899, a lucrat în școli bisericești și din 1906 a fost egumen al Mănăstirii Derman. În 1911 a fost hirotonit episcop de Novgorod-⁠Severski, vicar al Cernigovului, iar în 1917 a fost ales de congresul clerului și al mirenilor episcop al Cernigovului. A participat la Sinodul local din 1917 până în 1918.

După revoluție a fost arestat ca ostatec în 1921 și din nou în 1922, când a fost exilat. A primit titlul de arhiepiscop la 29 noiembrie 1923. Arestat în 1925 împreună cu sprijinitorii mitropolitului Petru, a fost exilat în regiunea Komi, unde a slujit și a predicat. S-⁠a întors la Cernigov în 1928 și a fost tuns în marea schimă. În anii puterii sovietice, autoritățile au încercat odată să-⁠l aresteze în timpul Liturghiei, dar mulțimea credincioșilor i-⁠a împiedicat; la sfârșit a fost prins. La 16 octombrie 1930 a fost arestat ca „dușman al revoluției” și condamnat la șase ani. A trecut prin Soloveț, a lucrat la Canalul Mării Albe și a stat într-⁠un lagăr pentru invalizi la Kuzema.

În 1936 s-⁠a întors la Iaransk, în casa fratelui său, preotul Nicolae, grav bolnav și cu paralizia feței. După moartea fratelui a fost internat în spitalul de psihiatrie din Kotelnici, unde a murit în 1937 (sursele dau 11 noiembrie și 11 decembrie). Mormântul lui a fost cinstit de credincioși, care luau țărână de acolo pentru vindecare. Moaștele lui se odihnesc azi în catedrala Sfântul Nicolae din Kotelnici. Este pomenit la 15 mai.

Prăznuiți în aceeași zi 15 mai