Partenie de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Partenie de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de cuvioși mucenici de la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos, uciși de latini între anii 1274 și 1284 pentru că au refuzat unirea cu Roma.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o trădaseră. Pentru aceasta, Sfântul Munte a fost atacat de oști latine și de mercenari care au chinuit mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era mai expusă, pentru că împăratul nu voia să se supere pe greci și își vărsa mânia pe mănăstirile de alt neam.

Aflând prin minune că oștenii se apropie, egumenul Toma i-⁠a înștiințat pe frați: cine vrea să scape să fugă, iar cine vrea mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Miheia, Simon, Ilarion, Iacov, un alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Partenie și patru mireni care munceau la mănăstire, ale căror nume nu se știu. S-⁠au închis în turnul mănăstirii.

Când au sosit, soldații latini au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii au cântat psalmi și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și așa și-⁠au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 10 octombrie, între 1274 și 1284. Sfântul Partenie este pomenit la 4 iulie (zi mobilă), după stilul nou, în Soborul cuvioșilor athoniți.