Pavel de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Pavel de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de monahi uciși la Mănăstirea Zografu, de pe Muntele Athos, între 1274 și 1284, de oștile latine, pentru că nu au primit unirea cu Roma. Pagina Azbyka îl numește doar în lista monahilor.

După unirea de la Lyon din 1274, încheiată de împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul, cea mai mare parte a mănăstirilor athonite a refuzat să trădeze Ortodoxia. Muntele Sfânt a fost atunci năpădit de trupe latine și mercenari, iar Zografu, mănăstirea bulgarilor, a fost mai expusă. Egumenul Toma, aflând prin minune că oștenii se apropie, a lăsat frații să aleagă: să fugă cei ce voiau să trăiască, să rămână cei ce voiau mucenicia. Au rămas douăzeci și șase, între ei monahul Pavel, și s-⁠au închis în turnul mănăstirii. Când oștenii au dat foc turnului, ei au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului până și-⁠au dat sufletul lui Dumnezeu, la 10 octombrie.

Sfântul Pavel este pomenit la 4 iulie (zi mobilă), în Soborul cuvioșilor athoniți, după stilul nou.