Pavel Nikolski

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Nikolski, preot, s-⁠a născut la 8 septembrie 1896 la Zaraisk, în gubernia Reazan, în familia citețului Dimitrie Pavlovici Nikolski și a Anastasiei. A terminat seminarul din Reazan odată cu începutul Primului Război Mondial, a fost luat pe front în 1916 ca sublocotenent, iar în 1918 s-⁠a întors la tatăl său, diacon la biserica Bobotezei din satul Plahino. Atunci a izbucnit o răscoală țărănească, la care nu a luat parte, dar a fost arestat și ținut o lună și jumătate; dovedit nevinovat, a fost mobilizat în Armata Roșie, ca învățător și secretar al comisarului.

În 1922 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfântul Ilie din satul Lobkovo, iar din 1928 a slujit la biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din satul Trasna, raionul Zaraisk. În iunie 1929 a cerut împuternicitului local să i se închirieze pământ, iar adunarea țăranilor a votat în favoarea lui. Aceasta i-⁠a mâniat pe ateii din sat, care l-⁠au acuzat că a mituit țăranii și i-⁠a presat moral. La 5 ianuarie 1930 a fost arestat și închis la Kolomna. Nu și-⁠a recunoscut vina. Anchetatorul nu avea dovezi, dar în actul de acuzare l-⁠a descris ca pe un fost ofițer țarist, care ar fi luat parte la răscoala chiaburilor din ținutul Mihailov, și l-⁠a învinuit că, folosind simțămintele religioase ale credincioșilor, ar fi făcut agitație contrarevoluționară împotriva impozitării clerului. La 3 februarie 1930 a fost osândit la trei ani de lagăr și trimis în lagărele de nord. S-⁠a întors în 1932, a locuit la Serebreanîe Prudî, apoi din 1938 la Zaraisk, iar în 1940 i s-⁠a cerut să părăsească orașul și s-⁠a mutat la Reazan. Nu mai slujea, dar se ruga la biserica Întristaților. Un alt preot a scris un denunț că el ar fi spus că nu va intra în serviciu civil, pentru că nu vrea să lucreze pentru puterea sovietică.

A fost arestat la 30 iunie 1941, o săptămână după începutul războiului, și închis la Reazan. La interogatorii a spus că nu a făcut agitație antisovietică, că i se aduc mărturii false și că nu are conflicte personale cu martorii. Ancheta s-⁠a încheiat la 6 iulie, iar la 22 septembrie 1941 Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr. La 17 octombrie 1941 a fost trimis cu etapa la Viatlag, unde a ajuns la 9 mai 1942 și a fost pus în punctul de lagăr nr. 4. Condițiile grele de trai și muncă au fost de neîndurat pentru preotul bolnav și istovit. Preotul Pavel Nikolski a murit de foame la 22 ianuarie 1943 și a fost îngropat în cimitirul punctului al 4-lea al Viatlag.

Este pomenit la 22 ianuarie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 23 iunie în Soborul sfinților din Reazan, la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova și la 21 octombrie în Soborul sfinților din Viatka, după stilul nou.