Pavel Preobrajenski

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Preobrajenski, protoiereu, s-⁠a născut la 10 decembrie 1882 la Kolomna, în familia preotului Platon Pavlovici Preobrajenski. În 1905 a terminat Seminarul Teologic din Moscova, în 1907 s-⁠a căsătorit cu Anastasia, fiica protoiereului Ioan Mitropolski, iar în 1908 a fost hirotonit diacon pentru Mănăstirea Nașterii Domnului din Moscova. În 1917 a fost hirotonit preot pentru biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Mișutino. Parohia era foarte săracă, așa că preotul lucra vara pământul, iar iarna făcea transporturi: împreună cu țăranii tăia lemne într-⁠un crâng și le ducea la Sergiev Posad. La trei kilometri slujea preotul Ioan Inîușin, iar familiile erau prietene și de sărbători se întâlneau; la Crăciun făceau un brad pe care copiii îl împodobeau cu jucării făcute în casă.

La sfârșitul lui 1928 a fost numit paroh la biserica Sfântul Ilie din satul Sinkovo. La plecare a vândut casa, dar nu a primit banii, pentru că cumpărătorul a spus că popii nu li se cuvin bani, așa că a locuit în chirie, într-⁠o singură cameră. La mijlocul anilor treizeci a fost ridicat la rang de protoiereu. Era simplu și bun cu toți, iar enoriașii îl iubeau și veneau adesea la el: unii cu întrebări, alții după o carte, alții în nevoie de sprijin duhovnicesc. Spuneau: Un suflet blând. La jumătatea lui iunie 1937 l-⁠a vizitat o femeie care trecuse în slujba puterii sovietice și nu ascundea aceasta, Raisa Uklonskaia. Părintele Pavel a primit-⁠o și i-⁠a spus: Degeaba v-⁠ați depărtat de Biserică; platforma voastră nouă nu e trainică, nu credeți în ea.

A fost arestat la 30 septembrie 1937. L-⁠au ținut câteva zile la miliția din Rogaciovo, apoi l-⁠au trimis la Dmitrov, pe jos, douăzeci și patru de verste, fără nicio mașină. Când l-⁠au dus prin Sinkovo, vecinii și-⁠au chemat soția, Anastasia, care a alergat și l-⁠a văzut ultima dată; abia își mișca picioarele. A ajuns la închisoare bolnav. Nu au existat temeiuri pentru arestare, dar a fost găsit vinovat de „agitație contrarevoluționară îndreptată spre subminarea puterii statului sovietic”. La 19 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 21 octombrie 1937 și îngropat în groapa comună de la Butovo.

Este pomenit la 21 octombrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova și la 10 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej, după stilul nou.