Pelaghia Gorlenko de la Nejin

Dreapta Pelaghia Gorlenko (născută Ivanenko, d. 1855) a fost o nobilă din ținutul Nejin, ctitoare a bisericii Schimbării la Față din satul Iablunivka. A fost proslăvită local în eparhia Nejinului prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 21 decembrie 2017; se pomenește la 8 (21) octombrie.

Pelaghia Grigorievna a fost fiica lui Grigorie Grigorievici Ivanenko și a Anei Teodorovna. Nu mai devreme de 1788 s-⁠a căsătorit cu Ivan Petrovici Gorlenko, tovarăș de oaste, strănepot al Sfântului Ierarh Iosaf al Belgorodului, mort în 1794. Soții au avut un fiu, Egor (Gheorghe). La 5 aprilie 1810 Gheorghe, atunci secretar al guvernatorului, a primit învoirea de a ridica o biserică nouă dincolo de satul său Iablunivka, iar la 11 aprilie 1811 s-⁠a pus piatra de temelie a bisericii Schimbării la Față.

După moartea lui Gheorghe, potrivit testamentului său, mama lui a luat asupra ei să încheie lucrarea. Prin grija ei biserica a fost terminată: a acoperit cu fier cele cinci cupole, a așezat globuri aurite mari cu cruci, a făcut tencuielile dinăuntru și din afară, a împodobit biserica cu un iconostas și un altar de pregătire de bună lucrătură și a cumpărat un mare sicriu-⁠raclă în montură de argint aurit, cu icoane de preț și alte odoare, în valoare de zece mii de ruble. Episcopul Anatolie Maximovici al Poltavei a sfințit altarul principal la 3 octombrie 1815, iar protoiereul Mihail Kudlaevski din Piriatin a sfințit paraclisul Sfântului Mihail la 11 aprilie 1816.

După aceea Pelaghia a mai trăit aproape patruzeci de ani, dăruind mult pentru fapte bune, și s-⁠a mutat la Domnul în 1855 (alte surse spun 1856). După sfințirea bisericii noi a mutat osemintele soțului ei din vechea biserică în cripta familiei, în cripta bisericii Schimbării la Față, unde a fost îngropată și ea.

În 1930 biserica a fost închisă de autoritățile ateiste și s-⁠a așezat în ea un motor, ale cărui uleiuri s-⁠au scurs prin podea pe sicriul Pelaghiei. Unii profanatori au deschis cripta și i-⁠au batjocorit trupul, legându-⁠l de un tractor și târându-⁠l pe câmpuri, apoi legându-⁠l de un copac ca să sperie trecătorii noaptea. Oameni temători de Dumnezeu au așezat trupul înapoi la locul lui. În 1987 credincioșii satului au deschis cripta și au pus trupul într-⁠o raclă, dar autoritățile raionului au interzis ca racla să fie expusă în biserică. În 1992 credincioșii au ridicat din cripta moaștele neputrezite și le-⁠au așezat în mijlocul bisericii, într-⁠o raclă, unde au rămas. În fiecare an, la 21 octombrie, în ziua Cuvioasei Pelaghia de pe Muntele Măslinilor, moaștele erau deschise spre închinare.

În anii următori s-⁠au adunat multe mărturii despre vindecări ale celor care s-⁠au atins cu credință de moaștele ei. În 2011 au fost trimise documente cu cererea de canonizare, iar la 21 decembrie 2017 Sinodul a hotărât proslăvirea ei ca sfântă cinstită local în eparhia Nejinului. Rămășițele ei au fost declarate sfinte moaște.