Petru Africanul

Dreptul Petru Africanul a fost, pe vremea împăratului Iustinian (527-565), mare strângător de dări în Africa. Era om aspru și lipsit de milă. Odată a aruncat cu o bucată de pâine într-⁠un sărac care îi cerea fără încetare pomană. În noaptea aceea s-⁠a visat mort și a văzut cum îngerii îi cântăreau faptele pe cântarul dreptății lui Dumnezeu. Pe talerul faptelor bune nu era altceva decât bucata de pâine aruncată din supărare săracului, dar chiar și aceasta a oprit talerul faptelor rele care se lăsa în jos. Petru a înțeles sensul visului, s-⁠a pocăit și și-⁠a schimbat cu totul viața. A dat milostenie cu dărnicie celor în nevoie, a hrănit și a îmbrăcat pe mulți.

Într-⁠o zi l-⁠a văzut în vis pe Iisus Hristos îmbrăcat în haina pe care sfântul o dăduse odinioară unui sărac. Atunci Petru și-⁠a împărțit averea săracilor și i-⁠a poruncit unui slugă de-⁠ale lui să-⁠l vândă pe el însuși ca rob și să dea banii nevoiașilor. Sluga a împlinit porunca. Mulți ani Sfântul Petru a muncit fără cârtire și cu râvnă pentru stăpânul său. Odată l-⁠au recunoscut niște negustori care îl știau dinainte și i-⁠au spus stăpânului cine este slujitorul lui. Auzind, sfântul a părăsit îndată orașul. Plecând, a săvârșit o minune: portarul, rob surdomut, primind de la dreptul Petru, în numele lui Iisus Hristos, porunca să deschidă poarta, a împlinit-⁠o și a căpătat deodată auzul și graiul. A alergat să-⁠i spună stăpânului totul și a adăugat că din gura sfântului, când poruncea să se deschidă poarta, a ieșit un foc care i-⁠a atins fața, după care a început să audă și să vorbească. Au pornit cu toții în căutarea lui Petru, dar în zadar: sfântul s-⁠a ascuns și până la moarte a rămas necunoscut.

Viața Sfântului Petru a fost transmisă de Sfântul Ioan Milostivul, patriarhul Alexandriei (pomenit la 12 noiembrie), care la rândul lui a aflat-⁠o de la un om care îl cunoscuse personal pe sfânt. Dreptul Petru este pomenit la 5 octombrie, după stilul nou.