Petru Bogorodski

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Bogorodski, preot, s-⁠a născut în 1878 în satul Ilinskoe-⁠na-⁠Iugu, în familia unui diacon. În 1885 a terminat școala duhovnicească și școala de cântare din Iaroslavl. Între 1896 și 1903 a fost citeț în satul Staro-⁠Petrovskoe, apoi la catedrala Sfânta Treime din Pošehonie, iar din 1906 timp de zece ani a fost învățător în școli sătești. Din 1916 până în 1918 a fost scrib, iar în 1918 s-⁠a întors la slujirea bisericească, ca citeț la biserica Adormirii din cimitirul din Pošehonie, unde a slujit până în 1926. În 1926 a fost hirotonit preot pentru mănăstirea de maici din Sohot și, după închiderea ei, a fost mutat în satul Fedorinskoe.

La 31 ianuarie 1931 a fost osândit în baza articolului 58-10 la exil în Nordul Rusiei. Viața în exil a fost foarte grea, cu foame, adesea cu iarbă drept hrană, și tifos de care mulți au murit. Părintele a supraviețuit și, liber, a ajutat material pe clericii rămași acolo și i-⁠a sprijinit duhovnicește, între alții pe episcopul Ștefan Vinogradov. În 1933, întorcându-⁠se din exil, a mers pe jos cinci sute de kilometri și s-⁠a stabilit în Pošehonie-⁠Volodarsk. A ajutat pe credincioși să se descurce cu mișcarea renovaționistă și să elibereze de renovaționiști biserica Adormirii din cimitir. A slujit în satul Davîdovskoe, apoi la biserica Adormirii din Pošehonie, a sprijinit comunitățile tihonite din raion, nu a refuzat niciodată să săvârșească slujbele cerute, a botezat copii de la unu la treisprezece ani. Toate acestea i-⁠au fost puse în vină.

La 11 noiembrie 1936 a fost arestat și învinuit că a organizat un grup contrarevoluționar de bisericești, că a răspândit stări de spirit teroriste, a ținut adunări ilegale, s-⁠a opus coborârii clopotelor, a ajutat clerul exilat și a ținut predici antisovietice. A negat categoric. La 15 august 1937 a fost condamnat la opt ani de lagăr și trimis la Sevvostlag, în Orientul Îndepărtat, în golful Nagaevo, lângă Magadan. A murit în lagăr la 6 noiembrie 1938.

A fost canonizat la 20 august 2000 de Sinodul Arhieresc, la propunerea Eparhiei Iaroslavl. Este pomenit la 24 octombrie, stil vechi, adică 6 noiembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl. În fiecare an se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în ziua pomenirii sale la biserica Adormirii din Pošehonie.