Petru de la Olimp

Sfântul Cuvios Petru de la Olimp, numit și Petru Patriciul sau Petru al Constantinopolului, s-⁠a născut spre sfârșitul veacului al VIII-⁠lea la Constantinopol, într-⁠o familie de patriciu. Pe vremea împăratului bizantin Nichifor (802-811) a fost numit căpetenie de oaste și a luat parte la expedițiile oștilor grecești împotriva Bulgariei. Într-⁠una dintre bătălii grecii au fost înfrânți; împăratul a fost rănit de moarte, iar Petru, ca mulți alți ostași, a căzut prizonier.

Într-⁠o noapte, în vreme ce se ruga cu stăruință, i s-⁠a arătat în vedenie Sfântul Evanghelist Ioan Teologul și l-⁠a eliberat din robie. Întors la Constantinopol, Sfântul Petru a părăsit lumea, s-⁠a retras la o mănăstire de pe muntele Olimp, în Asia Mică, și s-⁠a făcut monah. Acolo a petrecut treizeci și patru de ani în nevoințe neîncetate, sub îndrumarea Cuviosului Ioanichie cel Mare (pomenit la 4 noiembrie). În tot timpul vieții lui monahale a ținut post aspru și priveghere necurmată, a purtat cămașă de păr țepoasă și a umblat desculț. Ultimii opt ani i-⁠a trăit la Constantinopol, unde a ridicat o biserică și o mănăstire în cinstea Sfântului Evandru.

Cuviosul Petru a trecut la Domnul în al șaptezecilea an al vieții, în 854, și a fost îngropat în mănăstirea lui. Este pomenit la 14 iulie, în stil nou. Viața lui se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.