Petru Gavrilov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Gavrilov, protoiereu, s-⁠a născut în 1870 în satul Utkino, ținutul Mamadîș, gubernia Kazan, în familia țăranului Gavriil Gavrilov. În 1888 a terminat seminarul învățătoresc, iar în 1903 cursurile misionare. În 1895 a fost hirotonit preot, iar pentru slujirea fără prihană și plină de râvnă a fost ridicat la rangul de protoiereu. În 1929 a fost exilat din Barnaul la Narîm. S-⁠a întors după patru ani și a slujit într-⁠o biserică din Biisk. La 1 noiembrie 1936 a fost arestat; primul interogatoriu a avut loc la 4 noiembrie, iar anchetele au continuat luni de zile.

Era învinuit că ar fi participat la o organizație contrarevoluționară al cărei scop era răsturnarea puterii sovietice prin arme, în clipa unei intervenții japoneze. A negat: nu ar fi avut nici măcar gândul. Anchetatorul i-⁠a pomenit de preotul Alexandru Rozanov și de protopopul Daniil Noskov și l-⁠a pus să arate cine a venit la el și de ce. Părintele Petru a spus că discuțiile cu aceștia au fost curat religioase, despre nevoia unei catedre episcopale la Biisk, și a respins repetat că ar fi făcut parte dintr-⁠o organizație. Au urmat confruntări cu martori mincinoși, între ei un om care ar fi spus că a citit știri din Spania în pridvor; părintele Petru a respins totul.

La 25 iulie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte pe arhiepiscopul Iacov (Maskaev) al Barnaulului, pe protoiereul Petru Gavrilov, pe preotul Ioan Mojirin, pe monahul Teodor Nikitin, pe Ivan Protopopov și pe alții. Arhiepiscopul Iacov, preoții Petru și Ioan și monahul Teodor au fost împușcați la 29 iulie 1937 și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută. Mireanul Ivan Protopopov a fost împușcat la 4 august 1937.

Este pomenit la 29 iulie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 26 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Altai, după stilul nou.