Petru Kravets

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Kravets, diacon, s-⁠a născut în 1885 în orașul Nikolaevsk, gubernia Samara (azi Pugaciov, regiunea Saratov). Până în 1914 a fost vânzător la un negustor de postavuri. În 1907 a terminat școala de felceri și în 1914-1918 a fost felcer pe frontul german. Din 1918 a slujit în Armata Roșie și a fost demobilizat în 1923. În 1921, încă fiind în armată, a fost hirotonit diacon la catedrala Sfânta Treime „Veche” din Saratov și trimis să slujească în orașul natal. A fost arestat întâia oară în 1923, pentru „apartenență la comunitatea tihonită”, dar adevărata pricină era lupta lui împotriva renovaționismului; a stat două săptămâni în închisoare. În anii douăzeci a fost arestat de două ori la Saratov (a doua oară, în 1926, pentru „agitație antisovietică”), fără să fie condamnat.

În 1930 mitropolitul Serafim Aleksandrov al Saratovului l-⁠a numit citeț la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Saratov; documente pomenesc că l-⁠a ridicat la rang de protodiacon. Când mitropolitul s-⁠a mutat în august 1933 la Kazan, și-⁠a luat cu sine protodiaconul, care a slujit acolo la biserica Bobotezei. La 5 martie 1935 a fost arestat la Kazan, iar la 13 septembrie același an Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr, pentru că ar fi dus agitație antisovietică și antisemită, ar fi răspândit zvonuri defetiste și, prin fiul său, ar fi stricat disciplina elevilor. A fost trimis la Karlag.

La 19 septembrie 1937 a fost arestat în Karlag, pe motiv că ar fi făcut parte dintr-⁠un grup de foști preoți, ca Nikolski, și ar fi spus că i-⁠au trimis la Tartaul ca să piară. Pe lângă el și Sfântul Sfințit Mucenic Leonid Nikolski, în același dosar au mai fost judecați opt clerici și un mirean. Nu s-⁠a recunoscut vinovat, dar nu a tăgăduit că a cântat în fața credincioșilor cântări de rugăciune compuse de el însuși. Prin hotărârea troicii din regiunea Karaganda, din 31 octombrie 1937, toți cei unsprezece noi mucenici au fost osândiți la moarte și, trei zile mai târziu, la 2 noiembrie 1937, sentința a fost executată. A fost reabilitat la 28 aprilie 1989 și la 23 martie 1990, iar la 20 august 2000, după Sinodul Arhieresc jubiliar, a fost trecut în rândul sfinților.

Este pomenit la 2 noiembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 12 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Saratov, după stilul nou.