Petru Nicotin

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Nicotin a fost protoiereu al Bisericii Ruse. S-⁠a născut la 23 septembrie (5 octombrie) 1889 în satul Bolhuni, ținutul Enotaevsk, gubernia Astrahan, și a fost împușcat la 21 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. A fost trecut între noii mucenici ai Rusiei printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod din 7 octombrie 2002, pentru cinstire în toată Biserica. Pomenirea lui este la 21 octombrie (8 octombrie după calendarul vechi), în Soborul noilor mucenici de la Butovo și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

A învățat la seminarul duhovnicesc, apoi a intrat la Academia Teologică din Kazan, pe care a absolvit-⁠o în 1919, cu titlul de candidat în teologie. A slujit ca preot la Țarițân și la Astrahan. A fost arestat de trei ori, dar a fost eliberat de fiecare dată din lipsă de dovezi. S-⁠a mutat la Moscova, unde a slujit în diferite biserici. În 1935 a început să slujească la biserica Cuviosului Serghie de Radonej. Pe lângă predici, ținea convorbiri cu credincioșii și îngrijea duhovnicește monahii din câteva mănăstiri închise până atunci. Îi plăcea ca, după slujbe, să stea de vorbă cu tinerii despre teme bisericești și morale. Aceasta a atras atenția poliției politice și în 1936 au început să adune date despre el.

În 1937 părintele Petru a fost arestat. Era învinuit că a vorbit critic despre ziarul „Pravda” și despre constituție, că viziunea lui asupra lumii nu coincidea cu cea sovietică și că ar fi organizat un grup contrarevoluționar de preoți. Au depus mărturie împotriva lui paznicul bisericii și chiar câțiva preoți slabi de înger. Dintr-⁠o mărturie a unuia dintre ei: la marile sărbători religioase el rostește predici cu caracter antisovietic, de pildă că omenirea nu poate trăi fără Hristos și că acolo unde nu este Hristos sunt certuri, bătăi și ocări, nu e nici cinste, nici rușine; răspândește sistematic printre mame literatură bisericească, pentru educarea copiilor în duhul credinței; propovăduiește Biserica drept singurul loc al mântuirii sufletului omenesc.

La 17 octombrie 1937 părintele Petru și patru credincioși ai bisericii lui (Viktor Frolov, Ioan Ribin, Elizaveta Kuranova și Nikolai Kuzmin) au fost osândiți la moarte de troica poliției politice din regiunea Moscovei. La 21 octombrie 1937 au fost împușcați pe poligonul de la Butovo și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.