Potit din Gargara

Sfântul Mucenic Potit din Gargara a trăit în secolul al II-⁠lea și a pătimit în vremea împăratului Antonin (138-161), pentru că nu a vrut să se închine idolilor.

Tatăl lui era păgân, dar Potit, cunoscând învățătura creștină de la treisprezece ani, a crezut în Dumnezeul cel adevărat și a primit Sfântul Botez. Tatăl s-⁠a mâhnit și a încercat mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, să-⁠l abată de la credință, dar fără izbândă; uimit de credința fermă a tânărului, a crezut și el în Fiul lui Dumnezeu. Potit a străbătut multe țări propovăduind pe Hristos și a făcut, cu puterea lui Dumnezeu, minuni mari.

În ținutul Epirului trăia o femeie de neam ales, Chiriachia, soția unui senator, bolnavă de lepră. Auzind de Potit, l-⁠a chemat și l-⁠a rugat să o vindece. Sfântul i-⁠a spus că, dacă va crede în Hristos, va fi sănătoasă. Ea a primit Botezul și s-⁠a vindecat îndată; văzând minunea, soțul ei și toți cei din casă au crezut și s-⁠au botezat.

Apoi sfântul s-⁠a așezat pe muntele Gargara, trăind în singurătate, înconjurat de păsări și de fiare. Acolo l-⁠au găsit slujitorii împăratului Antonin, a cărui fiică era stăpânită de demon. Demonul a spus prin gura fetei că va ieși doar la venirea lui Potit. Tânărul sfânt a fost adus la împărat și, prin rugăciunea lui, bolnava s-⁠a vindecat. În loc de mulțumire, împăratul s-⁠a purtat cu o cruzime nemaipomenită: pentru mărturisirea fermă a credinței și pentru refuzul de a jertfi zeilor păgâni, cărora Antonin le atribuia vindecarea fiicei, i-⁠au scos limba și l-⁠au orbit. După lungi chinuri, mucenicul a fost decapitat.

Moaștele sfântului se află la Tricarico, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, unde au fost aflate la 14 ianuarie 1506 în biserica cavalerilor Ordinului Maltez. În Ascoli Satriano s-⁠a sfințit o biserică în cinstea lui și se păstrează acolo o părticică din moaștele lui, osul antebrațului, așezată într-⁠un relicvar în chip de bust al sfântului.

Sfântul Potit este pomenit la 14 iulie, după stilul nou.