Proclu și Ilarie din Ancira

Sfinții Mucenici Proclu și Ilarie din Ancira (numit și Ilarion) erau originari din satul Kallippi, lângă Ancira, și au pătimit în vremea prigoanei de sub împăratul Traian (98-117). Proclu a fost arestat întâi. Adus înaintea guvernatorului Maxim, și-⁠a mărturisit fără teamă credința în Hristos. Guvernatorul a hotărât să-⁠l silească să se supună împăratului și să jertfească zeilor păgâni. În timpul chinurilor, mucenicul i-⁠a prezis lui Maxim că în curând va fi silit el însuși să mărturisească pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. L-⁠au silit să alerge după carul guvernatorului, în drum spre satul Kallippi. Istovit, Proclu s-⁠a rugat ca Domnul să oprească carul. Prin puterea lui Dumnezeu, carul s-⁠a oprit și nicio forță nu l-⁠a mai putut urni din loc; dregătorul care stătea în el a încremenit. Mucenicul i-⁠a spus că va rămâne nemișcat până va semna un document cu mărturisirea lui Hristos. Doar după aceea carul a putut merge mai departe cu guvernatorul.

Păgânul umilit s-⁠a răzbunat cumplit pe Proclu: a poruncit să fie scos din oraș, legat de un stâlp și săgetat. Soldații care îl duceau la execuție i-⁠au spus să cedeze și să-⁠și salveze viața, dar sfântul le-⁠a zis să-⁠și împlinească porunca. Pe drum l-⁠au întâlnit pe Ilarie, nepotul lui Proclu, care și-⁠a îmbrățișat cu lacrimi unchiul și s-⁠a mărturisit și el creștin. Soldații l-⁠au prins și l-⁠au aruncat în temniță. Sfântul Mucenic Proclu s-⁠a rugat pentru chinuitorii lui și și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu sub o ploaie de săgeți. Ilarie a fost adus la judecată și, cu același curaj, s-⁠a mărturisit creștin. După chinuri a fost osândit la moarte: i-⁠au legat mâinile și l-⁠au târât de picioare prin oraș, rănit și însângerat, apoi l-⁠au decapitat la trei zile după moartea unchiului său. Creștinii i-⁠au îngropat împreună într-⁠un singur mormânt. Sunt pomeniți la 12 iulie (stil nou; 25 iulie pe stil vechi).