Psalmodie

Sfântul Cuvios Psalmodie (numit și Psalmet, Sauman sau Saumay) a fost pustnic în Galia, în secolul al VII-⁠lea. Se crede că era dintr-⁠o familie nobilă din Scotia (Irlanda) și că de copil a fost ucenic al Sfântului Brendan. Numele lui celtic de dinainte nu se cunoaște; a primit numele Psalmodie fiindcă iubea să cânte psalmi.

Povestea spune că, pe când era mic, a adormit pe o plajă, pe o plută, în timp ce se juca cu prietenii, și valurile l-⁠au purtat în larg trei zile. Încercuit de ape, s-⁠a rugat, iar Dumnezeu a ridicat o insulă ca să nu se înece. Călugărul Gaufredus (Geoffroi) de la mănăstirea Saint-⁠Martial din Limoges a scris o viață a lui și îl socotește contemporan cu Sfântul Grigorie cel Mare. Potrivit acestei Vieți, Brendan l-⁠a convins să meargă cu el în Galia și, în jurul anului 630, au ajuns în Saintonge, unde i-⁠a primit Sfântul Leontiu, episcopul Saintes-⁠ului. Psalmodie a fost ucenicul lui Leontiu, care l-⁠a sfătuit să ia viața de singurătate și contemplare. A devenit pustnic într-⁠o chilie mică din pădurea Grigeas, în Limousin, lângă Eymoutiers.

I se atribuie multe minuni: ar fi avut putere asupra fiarelor sălbatice și a demonilor, ar fi dat vederea unei femei oarbe și ar fi vindecat fata ducelui de Aquitania, mușcată de o viperă. Odată un lup i-⁠a mâncat măgarul care îi ducea poverile, iar sfântul a poruncit lupului să-⁠i ia locul. Se spune că a adormit la idele lui iunie, anul fiind necunoscut. A fost îngropat pe malul râului Vienne; deasupra mormântului s-⁠a ridicat o biserică și apoi o mănăstire, al cărei nume, „ayen-⁠moutiers”, a dat numele localității Eymoutiers. Moaștele lui au fost așezate într-⁠o raclă de argint în biserica colegială a mănăstirii. Un vechi breviar al eparhiei Limoges îl are la 13 iunie, iar calendarul ortodox îl pomenește la 14 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.