Rahila de la Spaso-⁠Borodino

Sfânta Cuvioasă Rahila de la Spaso-⁠Borodino (Korotkova), schimonahie și stareță duhovnicească, s-⁠a născut într-⁠o bogată familie de negustori din Dorogobuj, gubernia Smolensk. Din copilărie era evlavioasă, iubea rugăciunea și pelerinajele la locurile sfinte, primirea străinilor și dragostea față de săraci.

Într-⁠un pelerinaj la Lavra Peșterilor din Kiev i s-⁠a arătat Cuviosul Teodosie, care a binecuvântat-⁠o pentru nevoința monahală. Lăsând deșertăciunea și bogățiile lumii, a plecat de la casa părintească și, întărită de binecuvântarea Maicii Domnului pentru fecioria ei, s-⁠a așezat în 1861 în Pustnicia Adormirii de la Sfântul Munte din ținutul Izium, gubernia Harkov. În 1867 Maria, cum se numea în lume, a fost mutată la Mănăstirea Vlădicii din Serpuhov, iar în 1872 a trecut la mănăstirea de maici Spaso-⁠Borodino, unde a rămas toată viața.

La 13 martie 1885, în a doua săptămână a Postului Mare, novica Pavla (numele pe care i-⁠l dăduse Sfântul Filaret, mitropolitul Moscovei, la tunderea în rasă) a fost tunsă în mantie cu numele Mitrodora și i s-⁠a dat ascultarea de altăriță. Înainte de aceasta, Cuviosul Teodosie al Peșterilor i s-⁠a arătat în vis și i-⁠a dat un cădelnițar plin de jar și tămâie. Monahia Mitrodora a văzut de mai multe ori îngeri la Sfântul Altar și un porumbel alb deasupra Sfintelor Daruri și i s-⁠a dat să vadă starea duhovnicească a preoților care slujeau, ceea ce s-⁠a arătat în sfaturile ei către preoți și mireni. Când avea peste șaptezeci de ani, Domnul i-⁠a arătat într-⁠o vedenie un sicriu uriaș, cu o schimonahie în el, semn că va primi cea mai înaltă treaptă monahală. La 17 noiembrie 1915 a fost tunsă în schimă cu numele Rahila. În timp ce se ruga în biserică, postind, i s-⁠a arătat din nou Maica Domnului. După schimă a fost numită mai mare la azilul mănăstirii.

Surorile și pelerinii au început să se îndrepte spre ea pentru sfat și povățuire. Când i s-⁠a cerut odată binecuvântare, bătrâna, uimită, s-⁠a rugat toată noaptea, iar spre dimineață, adormită în fotoliu, a văzut-⁠o pe Maica Domnului, care a binecuvântat-⁠o și i-⁠a spus că toate cererile ei pentru oameni vor fi împlinite și că Ea însăși va binecuvânta prin ea pe cei ce se vor binecuvânta. Aceasta a fost binecuvântarea pentru nevoința bătrâneții, pentru care Domnul o pregătise toată viața. Contemporanii mărturisesc înainte-⁠vederea și minunile ei. Și-⁠a prevăzut și mutarea: la 8 septembrie 1928 a spus mai multor vizitatori că îi vede pentru ultima oară, a cerut să fie chemat duhovnicul mănăstirii, părintele Andrei, cu Sfintele Daruri, s-⁠a împărtășit pentru ultima oară și de atunci nu a mai gustat nimic. S-⁠a mutat la Domnul în prima oră a nopții de 9 spre 10 octombrie 1928. După cum prevestise, a fost îngropată în ajunul praznicului Acoperământului Maicii Domnului, în cimitirul de lângă zidul de miazăzi-⁠răsărit al mănăstirii.

Este pomenită la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.