Richard de Saint-⁠Vanne

Sfântul Cuvios Richard de Saint-⁠Vanne (numit și Richard de Verdun) a fost egumen al însemnatei mănăstiri Saint-⁠Vanne din Verdun, în nordul Franței, din 1004 până în 1046, și un înnoitor al vieții monahale. Se născuse în jurul anului 970 într-⁠o familie nobilă din Bantheville, fiul lui Walter și al Theodradei. Copil fiind, a fost dat la școala catedralei din Reims, sub arhiepiscopul Adalbero, și a fost hirotonit preot. La Reims l-⁠a cunoscut pe Frederic, fiul lui Godfrid I, contele Verdunului.

A intrat tânăr în mănăstirea Saint-⁠Vanne și a fost mâhnit de starea ei slabă; a încercat să se mute, dar Odilon de Cluny l-⁠a convins să rămână. Cu sprijinul episcopului Haimo al Verdunului a fost ales egumen în octombrie 1004. Prin legăturile cu nobilimea locală a făcut din mănăstirea simplă un loc cu multe moaște. A luat drept pildă abația Cluny și a făcut mari lucrări de zidire, pentru care Petru Damian l-⁠a criticat, spunând că a cheltuit mult pe clădiri nefolositoare. Cea mai bogată construcție a fost menită să adăpostească moaștele sfinților ocrotitori și ale vechilor episcopi ai mănăstirii. Unii istorici socot îndoielnică proveniența multor moaște pe care le-⁠a dobândit. În 1026 a condus, cu ajutorul lui Richard al II-⁠lea, ducele Normandiei, un mare pelerinaj la Ierusalim.

Datorită bunului său simț administrativ, a ajuns să conducă douăzeci și una de mănăstiri, între care Saint-⁠Vaast din Arras (1008), Elnon (1013) și Florennes (1015), pe care le cârmuia prin priori. S-⁠a retras într-⁠o sihăstrie lângă Remiremont, dar s-⁠a întors la Saint-⁠Vanne în jurul anului 1039. A adormit în 1046. Era numit „Gratia Dei” („Mulțumire lui Dumnezeu”), după cuvintele pe care le rostea mereu. Este pomenit la 14 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.