Roman din Đunis

Sfântul Roman de la Đunis (Roman Făcătorul de minuni, Roman Sinaitul) a fost monah și misionar între slavi, luminător al vremurilor vechi, cinstit în Biserica Ortodoxă Sârbă ca făcător de minuni și vindecător. Este legat de răspândirea creștinismului, a scrisului și a monahismului între sârbi. Izvoarele nu se potrivesc asupra vremii lui. Pomenirea lui este la 16 august după calendarul vechi (29 august pe stilul nou).

Viața lui face subiectul mai multor hagiografii deosebite. După tradiția ortodoxă, Roman, împreună cu fratele său Nestor Sinaitul de la Vitkovac, a fost între cei trei mii cinci sute de ucenici ai Sfântului Clement de la Ohrid și ai Sfântului Naum, încredințați să continue evanghelizarea slavilor de miazăzi în limba lor, după porunca Sfinților Chiril și Metodie. A lucrat mai ales în ceea ce este azi sudul Serbiei, întemeind o mănăstire în 888, înainte de a muri, la un timp după aceea. O altă tradiție îl face contemporan cu sfinții din veacul al XI-⁠lea Prohor de la Pčinja, Ioan de la Rila, Ioachim de la Osogovo și Gavriil de la Lesnovo. Folclorul sârb mai spune că Roman a venit în Serbia în veacul al XIV-⁠lea, în vremea cneazului Lazăr, ca unul dintr-⁠o ceată de sfinți monahi veniți de la Sinai și de la Muntele Athos; de aceea este numit și Cuviosul Părinte Roman Sinaitul.

Moaștele lui se află în mănăstirea pe care a întemeiat-⁠o.