Sadalberga

Sfânta Cuvioasă Sadalberga (Salaberga) a întemeiat și a condus o mănăstire la Laon, în Franța, și a adormit într-⁠un 22 septembrie, în 655 după o parte din izvoare, în jurul lui 665 după altele.

S-⁠a născut la începutul secolului al VII-⁠lea într-⁠un sat de lângă Langres, într-⁠o familie nobilă; tatăl ei, Gundoin, era duce al Alsaciei și sfetnic al regelui Dagobert I. Copil fiind, a fost vindecată de orbire de un sfânt, după un calendar ortodox englez, de Sfântul Eustasiu. S-⁠a căsătorit foarte tânără, dar soțul ei a murit după numai două luni. Al doilea soț a fost Sfântul Blandin și au avut cinci copii, toți intrați în viața monahală, între care Sfânta Anstrudis. Când copiii s-⁠au făcut mari, soții au hotărât de comun acord să se despartă și să intre în monahism. Sadalberga a trăit la Poulangey, apoi a întemeiat cu averea ei mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Laon, mănăstire dublă, unde a rămas stareță; fiica ei Anstrudis i-⁠a urmat.

Viața ei a fost scrisă în anul 680 de un autor anonim. Se spune că a făcut multe minuni și a avut multe vedenii, între care una care i-⁠a vestit sfârșitul cu o sută de zile înainte. Este pomenită la 22 septembrie, ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.