Sava de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Sava de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de mucenici arși în turnul Mănăstirii Zografu de pe Athos de oștile latine, între anii 1274 și 1284.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat cu tărie să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei lepădați. Pentru aceasta Sfântul Munte a fost cercetat de oști latine și de mercenari care au chinuit mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, a fost mai ales vulnerabilă, fiindcă împăratul, nevrând să-⁠i supere pe greci, prefera să-⁠și verse mânia asupra mănăstirilor de alt neam.

Aflând prin minune că ostașii se apropie de mănăstire, egumenul Toma a vestit frăția că cine vrea să scape să fugă, iar cine dorește mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsonufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, un alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Parfenie și patru mireni lucrători ale căror nume nu se știu. S-⁠au închis în turnul mănăstirii. Sosiți, ostașii latini au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului și și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie, între 1274 și 1284.

Sfântul Sava este pomenit la 4 iulie (zi mobilă) în Soborul cuvioșilor athoniți, după stilul nou.