Senere din Saulges

Senere din Saulges (în franceză Cénéré, uneori Sénéré sau Sérène) a fost călugăr benedictin de neam italian, născut cam în 600 la Spoleto, în Umbria, și adormit pe la 680. Este cinstit în Biserica din Apus și este pomenit la 7 mai, împreună cu fratele său Serenic (Cénéri), iar local la 16 august.

Venea dintr-⁠o familie nobilă. După tradiție, vestea sa de sfințenie ar fi fost cât pe aci să-⁠l facă diacon-⁠cardinal la Roma, în această veșmântare e și înfățișat din veacul al XII-⁠lea. Fugind de cinste, a sosit în ținutul Maine în 649, în vremea regelui merovingian Clovis al II-⁠lea, cu fratele său, ca să trăiască în pocăință ca pustnic și să propovăduiască localnicilor. A fost unul dintre pustnicii evanghelizatori din Maine. Se spune că a făcut să țâșnească un izvor lângă sihăstria lui; după moartea sa izvorul a fost cinstit și a devenit loc de pelerinaj, iar capela a fost reclădită în 1849, ca Oratoriul Sfântului Cénéré. Tradiția povestește că a vindecat un lepros prin rugăciune și a dat vederea unui orb prin semnul crucii, iar la cererea episcopului Berecharius din Le Mans a izbăvit ținutul de secetă, foamete și boală.

A adormit după o boală, în jurul lui 680, și a fost îngropat în biserica Sfântul Petru din Saulges. În veacul al VIII-⁠lea moaștele au fost duse la catedrala Saint-⁠Maurice din Angers, apoi aduse înapoi, iar o parte din trupul lui stă într-⁠un relicvar în biserica din Saulges. În luna august are loc în fiecare an un pelerinaj la izvor.