Serghie Amanov

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Amanov a fost preot de țară în gubernia Riazan și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 10 decembrie 1937, după ce fusese deja osândit la lagăr, în 1929.

Preotul din Kolesnia S-⁠a născut la 1 aprilie 1873 în orașul Kasimov, în familia psaltului Ioan Amanov, care a murit în 1916. A absolvit seminarul din Riazan în 1894, s-⁠a căsătorit și în 1897 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Kolesnia. Satul era foarte sărac, cu vreo două sute de case. Preotul și soția lui, Maria Iakovlevna, au avut unsprezece copii, dintre care trei au murit mici. Când a început prigoana, în 1918, bolșevicii au încercat să-⁠l omoare și au venit la casa lui; l-⁠a scăpat faptul că plecase într-⁠alt sat pentru înmormântarea unui preot.

Procesul din 1929 În 1929, în vremea colectivizării, de la sătenii din Kolesnia s-⁠a cerut grâu într-⁠o cantitate cum nu mai dăduseră niciodată, iar de la părintele Serghie mai mult decât de la oricare altul. Țăranii au hotărât să dea doar jumătate. Autoritățile au bănuit că în spatele refuzului stă o putere care se opune strângerii cerealelor. La 24 septembrie 1929 preotul a fost interogat și acuzat de împotrivire și de activitate antisovietică. A răspuns că nu se recunoaște vinovat: ceruse credincioșilor ajutor bănesc fiindcă unii nu-⁠i plăteau nimic, deși i se socoteau lui obligațiile întregii parohii; se declara loial puterii, iar norma de 175 de puduri de secară i se părea nedreaptă și peste puteri.

La 23 octombrie a fost arestat, cu șase țărani. În declarația dată anchetatorului a arătat că încă din 5 septembrie promisese să predea surplusul, că ceruse un control făcut pe cheltuiala lui la treierat și că, neprimind acest control, a treierat singur și a predat grâul statului; refuzase doar să cumpere secară ca să-⁠și completeze norma. Spunea că învinuirea vine de la cei care se foloseau de el ca de un paravan pentru surplusurile lor. Ancheta s-⁠a încheiat la 22 noiembrie, cu învinuirea că a folosit prejudecățile religioase ale țăranilor, mai ales ale femeilor, pentru a slăbi puterea sovietică. La 29 ianuarie 1930 a fost condamnat la trei ani de lagăr și și-⁠a ispășit pedeapsa în lagărele de la Penjug, Arhanghelsk și Vișera.

Arestarea și moartea În februarie 1932 s-⁠a întors acasă. A lucrat un timp ca contabil la un sovhoz, a fost concediat, a stat jumătate de an fără slujbă și apoi a fost numit paroh al bisericii Sfânta Vineri din satul Miagkoe, raionul Serebreanîe Prudî. La 22 noiembrie 1937 a fost arestat și închis în Regiunea Tula. Martorii au declarat că ținea discuții antisovietice; el a respins mărturiile ca false și a explicat doar ce spusese la înmormântarea unei tinere din Esipovo, pe care o împărtășise cu câteva zile înainte: că ea știuse să muncească și să se roage și că Sfintele Taine erau pentru ea lucrul cel mai de preț. Ancheta s-⁠a încheiat la 26 noiembrie, troica NKVD l-⁠a osândit la moarte la 2 decembrie, iar părintele Serghie a fost împușcat la 10 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Sfântul este pomenit la 10 decembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 23 iunie în Soborul sfinților din Riazan și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.