Serghie de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Serghie de la Zografu a fost monah al Mănăstirii Zografu din Sfântul Munte și a murit ars, odată cu alți douăzeci și cinci de părinți și frați, la 10 octombrie, între anii 1274 și 1284.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat cu tărie să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o părăsiseră. Pentru aceasta Sfântul Munte a fost atacat de oștiri latine și de mercenari, care au chinuit mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era în mod deosebit expusă, căci împăratul nu voia să-⁠i îndepărteze pe greci și își vărsa mânia pe mănăstirile de alt neam. Aflând pe cale minunată de apropierea ostașilor, egumenul Toma a vestit frații că cine vrea să scape trebuie să fugă din mănăstire, iar cine vrea mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simeon, Ilarion, Iacov, alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Parteniu și patru mireni lucrători ale căror nume nu se cunosc. S-⁠au închis în turnul mănăstirii.

La sosire, ostașii latini au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii Domnului au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului și astfel și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie. Este pomenit la 4 iulie, zi mobilă, în Soborul cuvioșilor athoniți, după stilul nou.