Serghie Tihomirov

Sfântul Mucenic Serghie Tihomirov a fost negustor și enoriaș al bisericii Botezului Domnului din Dorogomilovo, Moscova, și a fost împușcat la 26 mai 1922, în procesul preoților moscoviți legat de luarea odoarelor bisericești.

În primăvara lui 1922 a început o nouă prigoană împotriva Bisericii, care, după planul puterii, trebuia să se sfârșească în condamnări la moarte, spre a înfricoșa clerul și credincioșii. Pretextul era împotrivirea la confiscarea odoarelor bisericești, indiferent dacă se arătase sau nu. Au fost arestate cincizeci și patru de persoane, între ele protoiereii Vasile Sokolov, Hristofor Nadejdin și Alexandru Zaozerski, ieromonahul Macarie (Teleghin) și mireanul Serghie Tihomirov.

Serghie s-⁠a născut în 1865 la Moscova, în familia negustorului de a doua breaslă Teodor Dimitrievici Tihomirov. A învățat la școala bisericii parohiale, apoi a devenit negustor ca tatăl. În 1910 s-⁠a mutat împreună cu soția de pe Arbat pe strada Bolșaia Dorogomilovskaia, în fața bisericii Botezului, unde a ajuns enoriaș statornic. În aprilie 1922, cu prilejul confiscării odoarelor din acea biserică, s-⁠a adunat o mare mulțime, iar raportul poliției politice din 5 aprilie descria scene de furie, apoi, a doua zi, același organ a recunoscut că tabloul fusese îngroșat și că mulțimea nu fusese atât de mare, iar cursantul pomenit ca ucis fusese doar lovit la mână cu o cărămidă. Serghie nu ieșise în stradă în acele zile, ci stătuse în prăvălia lui din fața bisericii, dar a fost arestat și dus la închisoare cu ceilalți. La anchetă i s-⁠a pus o singură întrebare, unde a luat parte la bătaia ostașilor, iar el a răspuns că n-⁠a luat parte la nimic. La judecata din fața tribunalului nu s-⁠a găsit niciun ostaș care să confirme învinuirea, iar judecătorii nu au îndrăznit să-⁠l interogheze în public, de teamă să nu iasă la iveală că nu avea nicio legătură cu faptele. În ultimul cuvânt a spus: „Nu mă pot recunoaște vinovat; m-⁠au luat patru agenți, eu nu am fost acolo.”

Procesul Tribunalului Revoluționar din Moscova a avut loc între 26 aprilie și 8 mai 1922, în sala Muzeului Politehnic, iar la 8 mai s-⁠a citit hotărârea: unsprezece oameni au fost condamnați la moarte, printre ei și Serghie Tihomirov. După judecată, cei condamnați au fost dusi la secția cu celule singulare a închisorii Butîrka. Patriarhul Tihon a cerut la 9 mai grațierea lor. Politburo a hotărât să se micșoreze lista, iar la 18 mai a luat hotărârea finală de executare pentru cinci dintre ei: Vasile Sokolov, Hristofor Nadejdin, Alexandru Zaozerski, ieromonahul Macarie și mireanul Serghie Tihomirov. La 26 mai, văzând că executarea întârzia, Politburo a cerut să se facă fără zăbavă, iar sentința a fost împlinită. Cei cinci au primit sfârșit mucenicesc și au fost îngropați lângă cimitirul Kalitnikovskoe.

Sfântul este pomenit la 26 mai și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.