Serghie Znamenski

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Znamenski a fost protoiereu, fost misionar și preot de regiment, și a fost împușcat la Butovo la 27 noiembrie 1937, după ani de închisoare și de lagăr.

Misionar și preot de regiment

S-⁠a născut la 10 aprilie 1873 în orașul Cita, în familia preotului Ioan Znamenski. Tatăl a murit devreme și a crescut în casa bunicului, psalt de sat. În 1913 a absolvit Academia Teologică din Kazan, s-⁠a căsătorit cu Maria Lukianovna (au avut două fiice) și a fost hirotonit preot la catedrala din Cita, cu misiunea de misionar printre buriații și mongolii păgâni. La izbucnirea Primului Război Mondial a fost trimis ca preot al Regimentului 234 Borisoglebsk și a rămas pe front până la sfârșitul războiului. A primit două ordine și Crucea Sfântul Gheorghe clasa a IV-⁠a, iar în 1917 a fost ridicat protoiereu și a primit crucea cu podoabe și mitra. După destrămarea frontului a pornit spre casă, dar războiul civil i-⁠a oprit calea la Simbirsk, unde arhiepiscopul Veniamin (Muratovski) l-⁠a numit la biserica Sfintei Treimi din satul Ciufarovo, unde a venit și soția cu fiica. Prin slujire, predici și faptul că nu refuza pe nimeni cu slujbe, a câștigat repede autoritate.

Încercările

Printre comuniștii locali avea însă dușmani, în frunte cu Stepan Șaraghin, președintele celulei din volost, care aveau interes ca preotul să fie îndepărtat din sat, fiindcă vedea jafurile pe care le făceau. Părintele a scris unui comitet de partid că timp de doi ani Șaraghin îl hărțuise: voise să-⁠l facă să intre în miliția din spatele frontului, apoi îl mobilizase la lucru, apoi la funcția de secretar al sovietului, unde ceea ce descoperise ca abuzuri la repartiții a dus la alungarea lui și la denunțuri. În 1920 a fost eliberat de CEKA cu o adeverință că nu poate fi arestat fără știrea ei. La 12 martie 1921 Șaraghin a trimis totuși o denunțare, afirmând că preotul alcătuise un consiliu bisericesc din chiaburi și ținea predici lungi împotriva comuniștilor. Credincioșii au scris tribunalului în apărarea lui, iar preotul i-⁠a trimis o telegramă lui Lenin; Lenin a poruncit o cercetare, dar fără efect. Părintele Serghie a fost arestat la 21 martie 1921, la Simbirsk, iar interogat, a negat că ar fi zis în predici vorbe batjocoritoare despre comuniști, că ar fi vorbit despre venirea lui Antihrist pe motiv de divorțuri civile sau că Petrogradul fusese luat de albi. A recunoscut doar că, în octombrie, supărat, spusese o vorbă lipsită de tact despre Șaraghin și slujbe.

La 20 aprilie 1921 CEKA gubernială l-⁠a închis pentru cinci ani într-⁠un lagăr, iar la 23 aprilie a intrat în lagărul de muncă silnică din Simbirsk. La 22 februarie 1924 comisia pentru deportări administrative i-⁠a schimbat pedeapsa în doi ani de exil în ținutul Zârean; după opt luni a fost eliberat. Întors, a rămas la Viatka și episcopul Avraamie (Dernov) l-⁠a numit paroh la catedrala Adormirii din Iaransk, unde a slujit de la 3 noiembrie, cu predici la fiecare Liturghie și priveghere. La 5 aprilie 1925 episcopul Nectarie a fost arestat, iar în octombrie protoiereul a fost mutat la închisoarea orașului Viatka; la 26 martie 1926 Consfătuirea Specială l-⁠a condamnat la doi ani, iar la deschiderea navigației a fost trimis la lagărul de la Solovețki. În 1927, la capătul pedepsei, a fost trimis sub supraveghere la Ekaterinburg, dar curând a fost iar arestat și condamnat la trei ani de exil în Uzbekistan.

Mucenicia

Întors din exil, a slujit la biserica Sfinților Mucenici Flor și Laur din Kașira, lângă Moscova. În 1937 a fost arestat sub învinuirea de huliganism, atât de absurdă încât judecata a fost nevoită să-⁠l achite, dar la 17 noiembrie 1937 autoritățile l-⁠au arestat din nou. La interogatoriu a spus că multă vreme socotise revoluția din octombrie o răzvrătire trecătoare, iar când i s-⁠a cerut să precizeze, că atitudinea lui față de puterea sovietică fusese dușmănoasă, dar că nu a făcut acte dușmănoase pe față. La 25 noiembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 27 noiembrie 1937 a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo.

Este pomenit la 27 noiembrie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 3 iunie în Soborul sfinților din Simbirsk, la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovețki și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.