Simon de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Simon de la Zografu a fost monah al Mănăstirii Zografu din Sfântul Munte și a murit ars, odată cu egumenul Toma și alți douăzeci și patru de frați, la 10 octombrie, între anii 1274 și 1284.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a făcut unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite nu au vrut să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei ce o părăsiseră. De aceea Sfântul Munte a fost atacat de ostile latine, care au chinuit mulți monahi. Zografu, mănăstire a bulgarilor, era mai expusă, fiindcă împăratul nu voia să-⁠i îndepărteze pe greci. Egumenul Toma a aflat în chip minunat de apropierea ostașilor și i-⁠a spus frăției că cine vrea să scape trebuie să fugă, iar cine dorește mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase, între ei monahul Simon, și s-⁠au închis în turnul mănăstirii. Ostașii latini au dat foc turnului, iar cei dinăuntru au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului până când și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Este pomenit la 4 iulie, zi mobilă, în Soborul cuvioșilor athoniți, după stilul nou.