Sinesie cel Nou

Sfântul Cuvios Mucenic Sinesie cel Nou a fost monah la Mănăstirea Konstamonitu din Sfântul Munte și a primit cununa muceniciei la Tesalonic, între anii 1821 și 1824, la începutul Revoluției grecești. Este numărat împreună cu monahii Benedict, Timotei și Pavel.

Sinesie era din Orient, din satul Triglia din ținutul Prusa (Asia Mică). Când a ajuns la vârsta căsătoriei, și-⁠a părăsit rudele și, plin de râvnă pentru viața monahală, a mers la Muntele Athos. A mers mai întâi la Mănăstirea Iviron, unde se nevoiau fratele său Teofil și unchiul său Gherasim; cu recomandarea lor a ajuns la Konstamonitu. Acolo a întâlnit un monah, Natanael, fiul econom preotului Dimitrie din satul lui, care l-⁠a îndemnat să rămână ca începător; apoi a fost tuns monah.

După Revoluția din 1821 și după năvălirile turcilor în mănăstirile Athosului, monahii, între ei și Sinesie, conduși de epitropul Sfântului Munte, Spandonis, au fost duși a doua oară la Tesalonic, închiși și chinuiți cu cruzime din porunca lui Rubut Pașa, sub învinuirea că n-⁠ar fi arătat comorile ascunse ale mănăstirilor. Două ani și jumătate monahii, și Sinesie împreună cu ei, au îndurat aceste chinuri în temniță și, în cele din urmă, au mărturisit credința cu viața lor în 1824. Informații cuprinzătoare despre viața și mucenicia lui păstrează monahul Dosoftei Konstamonitul în „Noul comentariu al neofanilor ieromucenici și cuvioși mucenici”, scris probabil între 1830 și 1844.

Este pomenit la 12 iunie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).