Ștefan de la Filei

Sfântul Cuvios Ștefan de la Filei, ieroschimonah, numit Curteev în lume, a fost făcător de minuni al ținutului Viatka și a adormit în anul 1890.

S-⁠a născut Simeon Curteev la 17 iulie 1830 într-⁠o familie de țărani din satul Fileiki, lângă Viatka. A crescut în casa unor părinți evlavioși; de mic avea dorința fierbinte de a sluji lui Dumnezeu, știa multe rugăciuni pe de rost, citea cărți sfinte și mergea des la biserică. După gimnaziu, părinții l-⁠au trimis să învețe la Kazan, apoi la Sankt Petersburg, dar viața lumii nu l-⁠a atras. În 1850 a apărut cartea „Scrisori ale unui athonit despre Sfântul Munte Athos”; citind-⁠o, tânărul și-⁠a dorit să-⁠și închine viața lui Dumnezeu, a lăsat studiile și a părăsit lumea. A trăit la Mănăstirea Solovețki, a umblat mult prin lume, a ajuns la Sarov și la Glinsk, a postit, a îndurat foame și frig și s-⁠a rugat neîncetat. Întors, a trăit în satul natal, Fileiki. Aproape de sat, în pădure, a săpat o peșteră mică, în care s-⁠a nevoit în singurătate, tăcere și rugăciune, citind mult din literatura duhovnicească. În anii pribegiei a învățat rugăciunea minții și a inimii.

Sătenii, neînțelegând râvna înaltă a nevoitorului, îl socoteau nebun, îl disprețuiau și îl batjocoreau. Mult a răbdat Simeon de la ei. Domnul făcea însă minuni prin rugăciunile lui. Într-⁠o noapte, spre 4 aprilie 1866, s-⁠a rugat fără încetare: „Doamne, mântuiește pe Țar.” După aceea s-⁠a aflat de atentatul împotriva țarului Alexandru al II-⁠lea din acea zi, la Sankt Petersburg, care nu a izbutit. Altădată, în satul Fileiki a izbucnit un incendiu cumplit, au ars multe case, dar casa în care se afla Simeon în noaptea aceea a rămas neatinsă: el umbla prin curte, în mijlocul flăcărilor, cu o icoană a Maicii Domnului în mână și cântând acatistul, iar scânteile treceau minunat pe lângă casă. Cu timpul oamenii au început să-⁠l cinstească pentru viața lui dreaptă, pentru blândețe și bunătate. Când au început să se deschidă școli zemstvale, sătenii l-⁠au rugat să învețe copiii carte; a primit, dar a învățat din cărți sfinte, nu din manuale lumești. Fiind om învățat, a început să scrie și lucrări proprii. Scrierile lui ascetice și morale au fost prețuite de episcopul de Viatka Apolos, care l-⁠a îndemnat să primească monahismul și preoția.

La 23 februarie 1877 a fost tuns monah cu numele Ștefan, în cinstea Sfântului Ștefan al Permiei, luminătorul viatcilor. A treia zi după tundere a fost ieromonah al Mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din Slobodskoi, dar curând s-⁠a întors în pustnicia lui de lângă Fileiki. Vestea despre bătrânul plin de har, despre minunile și vindecările săvârșite prin rugăciunea lui, s-⁠a răspândit repede; mulți veneau la el după binecuvântare, sfat și mângâiere, și mulți au primit vindecare de boli sufletești și trupești. Prin osteneala lui a ridicat o biserică și a întemeiat un schit, în jurul căruia s-⁠au adunat frați; părintele Ștefan a sădit tradițiile stăreției athonite. Schitul a devenit în timp Pustia Alexandrovskaia de obște, iar la 10 martie 1890 a fost îngăduită ridicarea Mănăstirii Alexandru Nevski. Atunci puterile starețului slăbiseră, dar punerea temeliei s-⁠a făcut sub îndrumarea lui. Curând a urmat fericitul sfârșit: la 6 august a fost tuns în schimă, iar la 15 august a trecut în pace la Domnul.

Moaștele și cinstirea Ieroschimonahul Ștefan a fost îngropat în mănăstirea întemeiată de el, lângă biserica Adormirii. Imediat după moarte, la mormânt au început să vină oameni, să facă parastase și să-⁠i ceară ajutor, primind mereu ce cereau. În vremea sovietică, rămășițele cinstite ale părintelui Ștefan au fost mutate pe cimitirul Fileiki din Viatka, iar pustnicia lui a fost distrusă. Puterea fără Dumnezeu a făcut tot posibilul, dar nu a izbutit. Se notează mereu minuni săvârșite prin rugăciunile nevoitorului, între ele numeroase vindecări. În 1998 a fost găsită, prin minune, icoana de chilie a starețului, chipul făcător de minuni al Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, cu o părticică din moaștele lui. La 29 octombrie 2001 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a binecuvântat, pe temeiul cinstirii nesfârșite a poporului și al minunilor săvârșite prin rugăciunile nevoitorului, slăvirea cuviosului Ștefan între sfinții cinstiți local ai eparhiei Viatka, săvârșită la 14 iulie 2002; s-⁠au alcătuit și viața și icoana sfântului.

Este pomenit la 21 octombrie, după stilul nou, în Soborul sfinților din Viatka.