Sturm de Fulda

Sfântul Cuvios Sturm de Fulda (Sturmi) a fost ucenic al Sfântului Bonifaciu, întemeietorul și cel dintâi egumen al mănăstirii Fulda, în Germania, și este socotit, după Bonifaciu, al doilea apostol al Germaniei. S-⁠a născut în jurul anului 705 la Lorch, în Austria, și a adormit la 17 decembrie 779.

Provenea probabil din ducii bavarezi Agilolfingi. Părinții l-⁠au dat în grija Sfântului Bonifaciu, iar el a învățat în mănăstirea Fritzlar, sub egumenul Wigbert. A lucrat ca misionar în nordul Hessei, unde în 736 a așezat o obște la Hersfeld, și a fost hirotonit preot în 740. Bonifaciu l-⁠a trimis trei ani ca misionar în Westfalia, după care a trăit ca sihastru la Hersfeld, până ce saxonii care năvăleau l-⁠au alungat. În 744 Bonifaciu i-⁠a poruncit să întemeieze o mănăstire în ținutul Eichloha, pe malul râului Fulda, în ruinele unei foste tabere regale merovingiene. Acolo a fost făcut întâiul egumen. În jurul anului 748 a plecat cu alți doi monahi să cunoască viața benedictină de la Monte Cassino și s-⁠o așeze la Fulda; la întoarcere a primit de la papa Zaharia scutirea mănăstirii față de episcop. După uciderea lui Bonifaciu, în 754, a izbutit să-⁠l aducă spre îngropare la Fulda, ceea ce a făcut din mănăstire un mare loc de pelerinaj. În 763 arhiepiscopul Lull l-⁠a izgonit la Jumièges, dar în doi ani a fost chemat înapoi; din vremea surghiunului, trăind printre oamenii simpli, a dobândit o smerenie care i-⁠a adus la poporul de rând numele de „Sfântul ciudat”. În 774 mănăstirea a primit ocrotirea lui Carol cel Mare și ținuturi de misiune în Saxonia, iar Sturm a întemeiat mănăstirea Sfântul Bonifaciu din Hameln. În 779 l-⁠a însoțit pe Carol cel Mare în Saxonia, s-⁠a îmbolnăvit și a murit la Fulda, unde a fost îngropat în catedrală. Viața lui a fost scrisă de urmașul său, Eigil.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 17 decembrie, după stilul nou.