Tadeu de la Studion

Sfântul Cuvios Tadeu de la Studion, mărturisitor, a fost ucenic al Sfântului Teodor Studitul și apărător al cinstirii icoanelor. A pătimit în vremea împăratului Leon al V-⁠lea (813 până la 820), pe când iconoclaștii erau stăpâni.

A fost adus la judecată. Ereticii, batjocorindu-⁠l, au pus pe pământ o icoană a Mântuitorului și, năpustindu-⁠se cu sila asupra sfântului, l-⁠au făcut să calce pe ea. Apoi judecătorul i-⁠a spus că a călcat icoana lui Hristos și că de acum să se alăture lor. Tadeu a răspuns cu îndrăzneală că el cinstește și sărută cu dragoste sfânta icoană a Mântuitorului, că ceea ce s-⁠a făcut fără voia lui nu are putere și a osândit necinstea iconoclaștilor. Pentru aceasta a fost bătut cu bețe. L-⁠au târât de picioare pe pământ, nesimțit, și l-⁠au aruncat în afara zidului cetății, dar el era încă viu. Un creștin l-⁠a luat în casa lui și l-⁠a spălat de noroi. Sfântul Tadeu a mai trăit trei zile și și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu.

Se pomenește la 11 ianuarie (stil nou). Povestea vieții lui a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.