Tatberht de Ripon

Sfântul Cuvios Tatberht de Ripon a fost un egumen anglo-⁠saxon din secolul al VIII-⁠lea, contemporan cu Beda. A fost al doilea egumen al mănăstirii din Ripon, numit după voința Sfântului Wilfrid, întemeietorul ei și cel care a susținut poziția Romei la Sinodul de la Whitby. Era rudă cu Wilfrid, cu care a lucrat îndeaproape, și a fost numit în testamentul acestuia moștenitor împreună cu Sfântul Acca, ocrotitorul lui Beda. Tatberht și Acca au însărcinat pe Ștefan de Ripon să scrie viața lui Wilfrid.

Despre el scriu Beda, Hagiografia Secgan, Ștefan de Ripon, Hugh Candidus și Byrhtferth. După Hugh Candidus și Byrhtferth, e îngropat la Ripon, alături de Sfinții Wilfrid, Alberht, Botwine, Sicgred și Wildegel; există însă dovezi că moaștele lui au fost mutate la mănăstirea Peterborough. Se pomenește la 5 iunie (stil nou, calendar occidental). Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit la Ripon și la Peterborough.