Teoctist de Cernigov

Sfântul Ierarh Teoctist (Feoctist) de Cernigov, mort în 1123, a fost mulți ani monah și apoi egumen al Mănăstirii Peșterilor din Kiev și, din 1113, episcop de Cernigov, în Mitropolia Kievului a Bisericii Constantinopolului. Este cinstit ca sfânt ierarh. Data morții este 6 august 1123. Pomenirea se dă diferit: 5/18 august (potrivit unui izvor rus, 6/19 august, ziua Schimbării la Față, de aceea este mutată la 5/18 august), 28 septembrie/11 octombrie, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, și în a doua duminică a Postului Mare, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți din Lavra Peșterilor. Numele lui este amintit în canonul Soborului părinților din Peșterile Apropiate. Izvorul ucrainean spune doar că a fost „om al Bisericii”, fără să-⁠l numească sfânt.

Egumen al Peșterilor

Originea lui nu se cunoaște. A venit la Mănăstirea Peșterilor din Kiev, se pare, încă în vremea Cuviosului Teodosie (mort în 1074), căci între 1074 și 1077 Patericul Peșterilor îl înfățișează deja ca pe unul dintre monahii învățători din prima vreme, care împreună cu „părinții” și cu egumenul mănăstirii vindecă prin rugăciune și povățuiește pe fratele înșelat Nichita. Din 1103 (izvorul ucrainean spune că după moartea egumenului Ioan I) a fost egumen. A legat relații bune cu marele cneaz Sviatopolk Izeaslavici, care a făcut din Lavră mănăstirea sa de familie; astfel au venit sume mari și danii de pământ, iar mănăstirea a devenit cea mai înrâurită din Rusia Kieveană.

În 1106 a așezat temelia bisericii Sfintei Treimi de deasupra porții (isprăvită în 1108). În 1108, râvnind pentru slava mănăstirii și a învățătorului său, a obținut prin marele cneaz Sviatopolk o poruncă a mitropolitului ca Sfântul Teodosie al Peșterilor să fie trecut „în toate episcopiile” în listele sfinților pomeniți la litiile de sărbătoare. Aceasta este socotită canonizarea lui Teodosie. În același an a încheiat zidirea trapezei de piatră a mănăstirii, începută mai înainte din porunca și cu banii cneazului Gleb: unii văd în el pe vestitul binefăcător Gleb Vseslavici, cneazul Minskului, alții pe Davyd Sviatoslavici al Cernigovului, care ar fi avut al doilea nume Gleb. Soția acestuia din urmă, cneaghina Teodosia, era fiica duhovnicească a lui Teoctist, iar fiul cneazului, Nicolae Sviatoșa, s-⁠a călugărit la Peșteri sub conducerea lui. Unii cercetători îl numesc arhimandrit din acest an, dar poate era doar o adresare de cinste, deoarece următorii egumeni au rămas egumeni.

Episcop de Cernigov

La 11 sau 12 ianuarie 1113 (izvorul ucrainean spune doar ianuarie) a fost pus episcop de Cernigov, hirotonia făcând-⁠o mitropolitul Nichifor I. Poate datorită legăturilor cu casa cneazului de Cernigov. Hirotonia a stârnit mare bucurie în turma din Cernigov, între altele pentru că predecesorul lui, bolnav, nu mai săvârșise slujbe arhierești de douăzeci și cinci de ani.

În vremea păstoririi la Cernigov, cronicile și alte monumente îi amintesc numele numai de două ori: o dată pentru participarea la 1-2 mai 1115 la sfințirea bisericii Sfinților Boris și Gleb de la Vyșgorod și la strămutarea solemnă a moaștelor acestor cneji; a doua oară în legătură cu împrejurările morții și îngropării cneazului Davyd Sviatoslavici. Cartea Treptelor povestește că la 1 august 1123, lângă cneazul pe moarte „era episcopul Teoctist al Cernigovului, și a înțeles că cneazul e gata să se săvârșească și a poruncit să se cânte canonul Crucii”; când s-⁠a văzut că mormântul cneazului nu va fi gata la sfârșitul slujbei de înmormântare, „episcopul a zis: iată, soarele apune, mâine îl vom îngropa; unii, intrând în biserică, i-⁠au spus episcopului că soarele nu apune, ci stă într-⁠un singur loc; episcopul s-⁠a mirat și a lăudat pe Dumnezeu”. Este foarte probabil că Teoctist a luat parte și la alte evenimente pomenite în izvoare fără numele lui: îngroparea la Cernigov în 1115 a cneazului Oleg, în 1116 a cneaghinei-⁠monahii Predslava, în 1120 a cneazului Rostislav, și sfințirea acolo a bisericii Sfinților Boris și Gleb, ridicată de Davyd. Izvorul sârb spune că a făcut mult pentru rânduiala bisericilor și pentru luminarea duhovnicească a turmei sale.

A murit la 6 august 1123, după toate semnele la Cernigov și, după unele știri mai târzii, „a fost pus în Mănăstirea Peșterilor”.