Teodor Bogoiavlenski

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Bogoiavlenski, preot, s-⁠a născut la 6 iunie 1894 (după alte date, 1891) în satul Barki din ținutul Șațk, gubernia Reazan. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 10 octombrie 1937, în apropierea orașului Borisoglebsk, și a fost îngropat într-⁠un mormânt fără nume. A fost canonizat în 2002.

Viața

Tatăl, Vasile Atanasievici, era preot, mama, Alexandra Alexeevna, casnică; fratele Alexandru a ajuns și el preot, iar frații Nicolae, Ioan și Constantin nu au urmat tatăl. După școala parohială, Teodor Vasilievici a intrat la seminarul din Tambov, pe care l-⁠a terminat în iunie 1917. Din septembrie 1917 a lucrat ca socotitor la o cooperativă de credit din satul Ternovoe, gubernia Voronej, iar în octombrie 1918 a intrat citeț la biserica din satul Ciapreno. Pentru originea lui din stare preoțească, autoritățile l-⁠au lipsit de drepturile electorale. În acea vreme s-⁠a căsătorit cu Evghenia Alexeevna, care avea optsprezece ani. Au avut cinci copii: Ludmila (1925), Mihail (1928), Alexei (1930), Nadejda (1934) și Vladimir (1936). În februarie 1920 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Dubovițkoe, în 1922 s-⁠a mutat în satul Novaia Kirsanovka, iar în 1926, prin hotărârea arhiepiscopului Petru (Zverev) al Voronejului, a fost transferat la biserica din Rusanovo. În 1928 a trecut sub omoforul episcopului Alexie (Bui) de Urazovo. Din 1929 a slujit la biserica din Srednii Karaceam, unde s-⁠a mutat cu familia.

Prima arestare

La 6 septembrie 1930 părintele Teodor a fost arestat sub învinuirea de activitate antisovietică și agitație împotriva colectivizării și închis la Borisoglebsk. În timpul anchetei nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 21 noiembrie 1930, Consfătuirea Specială de pe lângă OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr de muncă. După eliberare, de la sfârșitul lui 1933 a slujit la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Srednii Karaceam.

Mucenicia

La 14 septembrie 1937 a fost arestat din nou sub învinuirea de agitație antisovietică și închis la Borisoglebsk. La 25 septembrie 1937 a fost osândit la moarte. Sentința nu a fost îndeplinită imediat; o vreme părintele Teodor a stat într-⁠un lagăr de la marginea orașului, pe așa-⁠numitul Munte al lui Matreșkin, în zile cenușii și ploioase de toamnă, pe un loc deschis. Martorii povestesc despre o fetiță care ducea zilnic pâine fratelui ei prizonier și despre coloanele de prizonieri cărora li se tăiaseră călcâiele. A fost împușcat la 10 octombrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. În ziua aceea oamenilor li s-⁠a spus că sunt trageri de instrucție în afara orașului, ca să nu se neliniștească de împușcături.

Cinstirea

În 1946, într-⁠o vară secetoasă, păstorii au găsit lângă Muntele lui Matreșkin un izvor, care a început să fie cercetat de oameni, iar autoritățile l-⁠au astupat cu gunoi, dar izvorul a rămas în amintirea oamenilor. Părintele Teodor a fost reabilitat în 1989. La 17 iulie 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, sub președinția patriarhului Alexie al II-⁠lea, l-⁠a canonizat și l-⁠a trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Din 2005 se fac anual procesiuni la locul împușcării. La închisoarea din Borisoglebsk s-⁠a amenajat un paraclis, în care, în 2006, a mirosit mir dintr-⁠o părticică din moaștele Sfântului Mitrofan al Voronejului. Pe locul execuțiilor stau patru stejari, martori ai acelor întâmplări, care înverzesc în fiecare primăvară.

Se pomenește la 10 octombrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, într-⁠o zi schimbătoare, și în Soborul sfinților din mitropolia Voronejului, la 17 septembrie.