Teodor din Tesalonic

Sfântul Cuvios Teodor din Tesalonic este pomenit împreună cu Sfântul Simeon și cu Sfânta Eufrosina din Tesalonic. Simeon și Teodor au fost ctitorii mănăstirii Mega Spileon (Peștera Mare). S-⁠au născut la începutul veacului al IV-⁠lea în Salonic, din părinți evlavioși și învățați, și au studiat teologia, filosofia, retorica și poezia. Pe atunci înflorea nevoința pustnicească, iar tinerii, însuflețiți de pildele ei, au început viața monahală. Mai întâi s-⁠au nevoit pe muntele Olimp, apoi pe Ossa, apoi pe Pelion. I-⁠au cercetat pe nevoitorii din Muntele Athos și au călătorit în Țara Sfântă și la Sinai. La întoarcerea de la Sinai, la Ierusalim, au primit hirotonia de la episcopul Maxim al Ierusalimului.

La Ierusalim ambii tineri ieromonahi au văzut același vis: Maica Domnului, însoțită de Sfinții Apostoli Pavel, Andrei și Luca, le-⁠a poruncit să meargă în Ahaia și să găsească acolo icoana Ei, zugrăvită de Sfântul Luca. Primind binecuvântarea episcopului, frații au pornit spre coasta de nord-⁠est a Peloponezului, unde propovăduiseră Evanghelia cei trei apostoli: Pavel la Corint, Andrei la Patras și Luca în ținuturile Ahaiei. Ajunși în Ahaia, s-⁠au rugat lui Dumnezeu să le arate drumul. În aceeași noapte, în vis, Domnul le-⁠a poruncit să meargă la râul Buras, la două ore de mers de Ahaia, și să găsească acolo o păstoriță evlavioasă, pe nume Eufrosina, care îi va duce acolo unde se află icoana. A doua zi dimineață au văzut că păstorița îi aștepta, s-⁠a închinat lor și i-⁠a chemat pe nume. Uimiți de înainte-⁠vederea ei, ei nu îndrăzneau s-⁠o apropie. Eufrosina, văzând, a chemat în ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și a lovit cu toiagul stânca pe care ședea, și îndată a țâșnit din stâncă un izvor de apă curată, care până azi îi poartă numele.

Ea a povestit că locuiește într-⁠un sat vecin, Galata, și își paște adesea turma tatălui ei lângă o stâncă înaltă. De două ori a văzut o capră din turmă urcând pe stâncă la gura unei peșteri și întorcându-⁠se cu botul ud. Ghicind că acolo e un izvor, a urcat, a străbătut desișul, a ajuns la gura unei peșteri uriașe și a auzit pe cineva chemând-⁠o pe nume. S-⁠a uitat în jur și a văzut pe peretele de sus al peșterii o icoană a Maicii Domnului. Un glas ieșit din icoană i-⁠a poruncit să aștepte venirea părintelui Simeon și a părintelui Teodor. Călugării au urcat în peșteră și au găsit totul așa cum spusese păstorița. Au luat icoana cu evlavie. Vestea noii icoane s-⁠a răspândit în toată peninsula, creștinii veneau să se închine ei, iar Domnul a săvârșit prin ea multe minuni. În jurul lui Simeon și Teodor s-⁠au adunat monahi, iar ei au început să străbată Peloponezul vestind Evanghelia și îndemnând pe locuitori să se creștineze. În vremea împăratului Iulian Apostatul au fost scurt timp alungați din acele locuri, dar după moartea lui s-⁠au întors. Amândoi au murit la Mega Spileon. Eufrosina și-⁠a făcut o chilie lângă peșteră și a trăit în ea ca pustnică până la sfârșitul vieții.

Teodor se pomenește la 31 octombrie, după tradiția greacă. Numele lor nu este cuprins în Mineiul actual al Bisericii Ruse.