Teodor Grudakov

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Grudakov, preot, s-⁠a născut la 13 februarie 1889 în satul Pesie din ținutul Podolsk, gubernia Moscova, în familia țăranului Vasile Grudakov. A murit în lagăr, la 27 noiembrie 1940.

Viața

Absolvind în 1905 școala duhovnicească Perervinski, a intrat la seminarul din Moscova. În 1911, după seminar, a fost hirotonit preot pentru biserica Tihvinskaia din Bogorodskoe-⁠Vatutinki, ținutul Podolsk. În 1919, în ținutul Podolsk a început o răscoală împotriva puterii bolșevice, iar o parte din populație a alcătuit un detașament înarmat condus de un anume Zeleni. Părintele Teodor a fost chemat câteva luni în miliția din spatele frontului a Armatei Roșii, dar din iunie 1919 și-⁠a continuat slujirea la biserica Tihvinskaia.

Prima arestare

La 15 august 1930 a fost arestat de OGPU sub învinuirea de activitate antisovietică și închis la Butârka. Un martor, preotul Serghie Gorski, a spus că părintele Teodor i-⁠a scris în decembrie 1929 o scrisoare în care spunea: „Nu voi mângâia și nu voi liniști, căci și eu sunt într-⁠o stare nesigură, dar mă simt liniștit. Gândește-⁠te: tulburându-⁠ne, ne putem îmbunătăți starea? Suntem în afara legii. Zvonuri sunt multe, dar e primejdios să le dăm crezare. Am fost chemat la OGPU, m-⁠au pisat vreo două ore, probabil voiau să mă învinuiască, dar nu au izbutit. Dacă ateismul militant a declarat război Bisericii, un decret ne îngăduie să întemeiem comunități; dacă ne iau biserica, vom săvârși slujba prin case. Nu te descuraja, să credem că Dumnezeu nu ne trimite încercări peste puteri, iar a muri tot vom avea”. Un alt martor, preotul Vladimir Beleaev, de frică, l-⁠a învinuit pe părintele Teodor că ar fi spus cuvinte antisovietice. În timpul interogatoriului, părintele Teodor, știind că orice cuvânt despre altcineva poate strica acelui om, a răspuns cu reținere la toate întrebările. Întrebat despre interzicerea predării Legii lui Dumnezeu în școli, a spus că decretul l-⁠a descumpănit, că nu se putea împăca psihologic cu el și că îl socotea o silnicie față de conștiința omului, și că a propus la o adunare să se trimită un mesaj Sinodului Local în numele credincioșilor.

Ancheta s-⁠a încheiat la începutul lui septembrie 1930. La 5 septembrie 1930, troica OGPU l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr de muncă. Pedeapsa a ispășit-⁠o la construcția Canalului Marea Albă și apoi a portului Sorbsk. În aprilie 1934 a fost eliberat. A slujit mai întâi în eparhia Reazan, iar în aprilie 1937 a primit numire la biserica Sfinților Mucenici fără de arginți Cosma și Damian din satul Staraia Kașira, raionul Kașira, regiunea Moscova.

A doua arestare

În 1937 președintele colhozului din Staraia Kașira a trimis la NKVD o cerere ca preotul să fie arestat de urgență, pe motiv că a stricat o acțiune importantă: în seara de 3 decembrie trebuia adunat colhozul pentru o convorbire despre alegerile în Sovietul Suprem, iar părintele Teodor a adunat vecernia în biserică, de sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului. A fost arestat la 4 decembrie 1937 și audiat în aceeași zi. Martorii au spus că părintele îi îndemna pe oameni să meargă la biserică, iar autoritatea lui este foarte mare, deși slujise puțin în sat. A negat toate învinuirile. În aceeași zi a fost mutat la Taganka, la Moscova, și la 7 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr de muncă. La 27 decembrie 1937 a ajuns în Samarlag, unde a murit de muncă peste puteri și de foame la 27 noiembrie 1940, fiind îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Se pomenește la 27 noiembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, și în Soborul sfinților din Moscova, la 5 septembrie, ultimele două fiind zile schimbătoare.