Teodosie Belenki

Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie Belenki, preot, s-⁠a născut la 23 martie 1885 în satul Uspenskoe din raionul Afanasievka, regiunea Dnipropetrovsk, în familia unui preot. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 11 ianuarie 1938.

Surghiunul

A terminat seminarul teologic, în 1917 a primit hirotonia preoțească și până în 1933 a slujit în Ucraina. În 1933 a fost arestat și condamnat de Consfătuirea Specială de pe lângă OGPU la trei ani de surghiun administrativ în Kazahstan; în surghiun a locuit în satul Vannovka. După ispășirea pedepsei a mers la Alma-⁠Ata la episcop ca să primească un loc de preot, dar episcopul Alexandru (Tolstopiatov) al Alma-⁠Atei fusese arestat la 3 septembrie 1936 și condamnat la trei ani de lagăr. Atunci a mers la Tașkent, unde episcopul i-⁠a dat voie să slujească, cu condiția să prezinte liste cu credincioșii. În ianuarie 1937 s-⁠a așezat cu psalmistul N. Șvarov în satul Sergheevka (raionul Tiulkubas, regiunea Kazahstanului de Sud).

Slujirea la Sergheevka

Membrul consiliului bisericesc A. D. Aleinikov a declarat: „Până în 1930 mai aveam în sat biserică. Din pricina morții starostelui și a lipsei preotului, grupul nostru de credincioși s-⁠a destrămat. Am vorbit cu bătrânele și credincioșii și am scris protopopului părintele Serghie să ne trimită un preot, și în 1936 mi-⁠a trimis un bilet că va trimite. După un timp a venit de la el preotul părintele Teodosie Belenki. Am vestit bătrânele, și în casa mea au început să se facă slujbe”. Din dosar reiese că, la întoarcerea de la Tașkent, în satele Sergheevka, Antonovka, Bogoslovka și la stația Sastiube, Belenki și Șvarov au început să slujească fără aprobarea comitetului raional, fără întocmirea listelor și semnăturilor credincioșilor, și că Belenki cumpăra bomboane bune și le dădea copiilor școlari, făcând în același timp agitație între elevii lui ca ei să meargă la rudele lor și să vină împreună la slujbe. Dosarul mai spune că în februarie 1937, la cooperativa din Antonovka, și-⁠ar fi arătat limpede nemulțumirea față de puterea sovietică și ar fi defăimat pe conducătorul partidului. Părintele Teodosie a răspuns că fusese la cooperativă ca să cumpere săpun și pudră de dinți și că a spus că șeful partidului învățase la seminar și fusese exclus din clasa a cincea pentru activitate revoluționară; de ce a spus-⁠o, nu-⁠și amintea.

Procesul și mucenicia

La proces, părintele Teodosie a respins toate învinuirile, dar la 6 aprilie 1937 judecătoria populară a raionului Tiulkubas l-⁠a condamnat la patru ani de închisoare pentru „huliganism”. Procuratura regională nu a fost de acord cu hotărârea și la 2 iunie 1937 a hotărât să recalifice cauza după art. 58-10 („activitate contrarevoluționară”), ceea ce s-⁠a și făcut. La 4 octombrie 1937 a fost arestat din nou. La interogatoriu a recunoscut că a făcut slujbe fără aprobare, dar a spus că nu a urmărit scopuri antisovietice, ci fiecare botez al copiilor sau slujbă a fost săvârșită cu încuviințarea părinților și a credincioșilor. A fost învinuit că „a umblat prin sate, a făcut agitație antisovietică, a vorbit la gara Tiulkubas despre Constituția sovietică, defăimând-⁠o și defăimând pe conducătorii partidului și guvernului, a făcut slujbe, a îndemnat copiii să meargă la casa de rugăciune”. La 4 noiembrie 1937 troica de pe lângă UNKVD din regiunea Kazahstanului de Sud l-⁠a condamnat la pedeapsa capitală. Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie a fost împușcat la 11 ianuarie 1938. Locul îngropării nu se cunoaște.

Se pomenește la 11 ianuarie (stil nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, într-⁠o zi schimbătoare.