Teodosie de la Peșteri

Sfântul Teodosie de la Peșteri (prințul Teodor de Ostrog) s-⁠a făcut cunoscut prin ridicarea de biserici și prin apărarea Ortodoxiei în Volânia împotriva presiunii papismului. Era urmaș al Sfântului Vladimir (pomenit la 15 iulie) prin strănepotul acestuia, Sveatopolc-⁠Mihail, cneaz de Turov (1080-1093) și apoi mare cneaz al Kievului (mort în 1113). Numele prințului Teodor apare întâia oară în 1386, când regele polon Iagello și prințul lituanian Vitovt i-⁠au întărit stăpânirea ereditară asupra ținutului Ostrog și i-⁠au adăugat împrejurimile Zaslavului și Koretului. În 1410 a luat parte la înfrângerea cavalerilor teutoni la Grunwald. În 1422, din simpatie pentru ortodocșii din Boemia, i-⁠a sprijinit pe husiți în lupta lor cu împăratul german Sigismund și a introdus formațiunea husită (taborită, adoptată și de cazacii ucraineni) în strategia militară rusă.

În 1432, după o serie de victorii asupra polonezilor, l-⁠a silit pe prințul Iagello să garanteze prin lege libertatea Ortodoxiei în Volânia. Prințul Svidrigailo, îngrijorat de întărirea aliatului său, l-⁠a închis pe Teodor, dar oamenii care îl iubeau s-⁠au răsculat și l-⁠au eliberat. Teodor s-⁠a împăcat cu ofensatorul și a cerut ajutorul lui în lupta împotriva lituanienilor și polonezilor. În 1438 a luat parte la o luptă cu tătarii. În 1440, când a urcat pe tronul Poloniei Cazimir, cel mai tânăr fiu al lui Iagello, Teodor a primit dreptul de a administra orașele Vladimir, Dubno și Ostrog și întinse stăpâniri în cele mai bune ținuturi ale Podoliei și Volâniei.

Teodor a lăsat toate acestea, odată cu puterea și faima princiară. După 1441 a intrat în Mănăstirea Peșterilor din Kiev, unde a primit tunderea monahală cu numele Teodosie și s-⁠a nevoit pentru mântuirea sufletului până la adormirea lui binecuvântată. Anul morții nu se știe; probabil a murit în a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea, la adânci bătrâneți (S. M. Soloviev dă anul 1483). A fost îngropat în Peșterile Îndepărtate ale Sfântului Teodosie. Proslăvirea lui s-⁠a petrecut, pare-⁠se, la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea, căci în 1638 ieromonahul Atanasie Kalnofoiski mărturisea: „Sfântul Teodor se odihnește în peștera Sfântului Teodosie, unde trupul său a fost aflat neputrezit.” Este pomenit la 11 august (stil nou; 24 august pe stil vechi) și la 28 august, la soborul Părinților din Peșterile Îndepărtate.